Promisiune

 🌞Domnul meu si Dumnezeul meu🌞
Voi face tot ce vrei Tu si nu ma voi mai sprijinii pe brat de carne, dar fa sa raman puternica si orice umbra de oboseala sa dispara. Nu vreau sa ranesc pe nimeni nici sa iau dretptul nimanui, de aceea voi accepta tot ce imi rezerva viata fara sa ma plang si fara sa caut sa inteleg de ce se intampla asta.
N-am sa privesc in urma ci ochii mei vor fi mereu pironiti la Cer. ⛅N-am sa intreb: "de ce am trecut prin toate acestea?" doar ma voi cerceta sa vad ce am de invatat din ele... poate imi va lua ceva timp pana sa inteleg, dar nu-i nimic, nu este  graba. ☔
Sunt pregatita sa fiu testata... sunt pregatita pentru toate testele, dar te rog sa ramai langa mine, sa ma ti de mana pana la capat. Trecutul, prezentul si viitorul sunt in mana Ta, Domnul meu si Dumnezeul meu, Te rog scrie si in dreptul meu: "Biruinta!" Pana acuma m-am luptat cu fortele mele si am avut esec dupa esec, acum voi lupta alaturi de Tine, pentru slava Ta, Domnul Meu!
💛Tu esti Dorul meu, esti Viata mea si Fericirea mea, nu lasa sa fim despartiti nici aici nici in vesnicii. Ajuta-ma sa privesc la Tine cu mintea limpede sa-ti inteleg voia si niciodata sa nu apuc pe o alta cale decat pe cea trasata de tine.
Asculta-mi glasul cand ma rog... pentru slava numelui Tau, mantuieste pe cei dragi ca sa nu mai fie robii celui rau ci sa te glorifice pe Tine, Cel care merita toata slava si gloria in veci amin !!!
🌟🌟🌟

...

Zorii zilei au iesit din camara lor si-mi spun "Buna dimineata"
Pasarele s-au oprit la ferestra mea si-mi canta "Buna ziua!"
Vantul care adie prin fereastra deschisa imi mangaie parul si fata zicandu-mi: "Sa-ti fie buna inima, fiinta omeneasca!"
Ceata ce coboara peste tot imi umezeste ochii: "Primeste lumina calauzitoare pentru aceasta zi!" imi spune.
Imi ridic ochii-nlacrimati  spre cer si coplesita de atata atentie spun:
"Multumesc Tata ca ai ingaduit inca o zi pe acest pamant ca ochii mei sa vada bunatatea-Ti mare si sa-Ti simt indurarea-Ti binecuvantata. O iau inaintea zorilor si -Ti multumesc de Izvorul de viata din care beau, de Painea cea de toate zilele, de ziua pe care ai pregatit-o pentru mine, pacatoasa, multumesc de rugaciunea celor care ma iubesc. Multumesc de frati care-I folosesti pentru ridicarea si propasirea mea, Doamne binecuvanta-i. Multumesc de binecuvantare si multumesc de incercare, de suferinta prin care Tu ma desavarsesti. Multumesc, multumesc, multumesc."
O iau inaintea stragerilor de noapte, si deschid ochii ca sa ma adancesc tot mai mult in Cuvantul Domnului.
Buna dimineta Doamne, Dumnezeul meu!

Incotro ne indreptam?

Cu fiecare pas facut in timp pierdem tot mai mult din adevarul ce l-am primit la inceputul calatorii noastre spre cer. Traiam pe pamantul acesta doar ca niste straini spunand tuturor ca cetatenia noastra este in cer. Cu timpul ne legam tot mai mult de pamant, acceptam tot mai multe lucruri care ne leg de aceasta lume uitand ca suntem fii de Rege. Iubeam pe toti oamenii iar atunci cand eram persecutati sau batjocoriti eram fericiti. Nu raspundeam cu insulte atunci cand eram insultati...
In cugetul meu ma intrebam daca este schimbarea aceasta in bine sau in rau si tot cautand argumente am gasit istoria anabaptistilor. Este uimitor cat de mult am "alunecat".

Edward Gibbon in studiul său asupra istoriei Imperiului Roman, face observaţii cu privire la creştinii acelor vremuri. Iată câteva dintre aceste observatii:

• Primii creştini nu foloseau jurămintele.
• N-ar fi vărsat sângele semenilor lor sub nici o formă.
• Au crezut că este rău să se implice în politică, să folosească sabia dreptăţii sau să meargă la război.
• Ei s-au supus cu blândeţe autorităţiilor reprezentate de conducătorii acelor vremuri.
• Erau morţi față de afacerile şi plăcerile acestei lumi.
• Au exercitat disciplinarea în Biserică şi punerea deoparte a membrilor neascultători. Aceasta însemna că atunci când o persoană era exclusă, își pierdea drepturile pe care le avuse ca membru: participarea la consilii, Cina Domnului și celelalte activități legate de Biserică. Chiar și în viaţa de zi cu zi nu mâncau cu membrul neascultător şi nu aveau relaţii strânse cu el. Doreau prin aceasta ca persoana respectivă să se pocăiască de păcatul comis şi să se întoarcă în Biserică.
• Creştinii evitau mândria sub orice formă: îmbrăcăminte luxoasă, case şi mobilă elegantă. Ei credeau într-o viaţă simplă şi aveau proprietăţi şi bunuri numai în mod moderat. Ei considerau bogăția excesivă şi educația ca o amenințare pentru credința lor. Ei preferau să aibă atâta educație cât să poată citi Cuvântul lui Dumnezeu şi să-şi câştige pâinea în mod smerit.
• Credeau de asemenea, că nu trebuie să fie leneşi, ci să muncească ca să se poată întreţine. 

Citat din Istoria anabaptistilor

Roâmnca

In preajma oricarui sarbatori in orice gospodarie gasesti o femeie, sotie, mama ostenita , epuizata. Ea se straduieste ca cei dragi ei sa nu le lipseasca nimic zilnic, dar de sarbatori intoarce lumea pe dos.
O sotie tanara are si copii mici, mai are un servici si pe deasupra un sot nepasator. Munca ei nu se termina in veci. Se trezeste dimineata alearga la servici unde este folosita la maxim. Se intoarce acasa unde cateva guri trebuie hranite. Are rufe de spalat si de facut ordine intr-o casa in care copii sunt lasati in voia lor. Spre seara, cand toti sunt saturati si curati, toti se baga in paturile lor, ea trebuie sa faca pregatirile pentru sarbatoarea care urmeaza. O curatenie amanuntita in detaliu, misca singura mobilierul greu pentru a curatii dupa ele si face mult zgomot. Din dormitor se aud cuvinte de dojena dar ea continua pentru ca stie ca sunt singurile ore in care poate face asta. Ostenita se baga in pat, abea dupa ora 0, langa un sot care sforaie si miroase puternic a alcool. Dimineata se trezeste prima pentru a pregati micul dejun apoi o ia de la capat.
In zilele inainte de sarbatoare, din cauza oboselii nu mai da randamentul dorit, este nervoasa si scapa lururi din mana... nimeni nu o intelege, ba uneori este si mustrata.
In sfarsit vine seara de ajun si pentru ca au mai ramas cateva lucruri de facut, cu ultimele puteri roboteste pana tarziu si pentru ca stie ca sotul o sa soseasca cu prietenii lui, mai retuseaza cate ceva de frica sa nu adorma. Dar... cu tot efortul de-a se impotrivi somnului, el o doboara si care secerata. Nu aude colinda de la usa, nu aude soneria si nici cand usa se deschide si musafiri intra. O mana puternica o zgaltaie:"Trezeste-te ca am venit!" Sare speriata din pat si nu stie in ce directie sa o ia, unde este, ce trebuie sa faca... in sfarsit isi revine si incepe sa slujeasca. O tine treaza doar discutia si rasetul zgomototos al musafirilor.
Spre dimineata, dupa plecarea musafirilor, isi da seama ca nu va putea sa se mai bage in pat pentru ca deja copii se trezesc pe rand....
Uff, asta este soarta femeii?    

8Martie

Eram in scoala primara si pentru ca se apropia 8 Martie ma gandeam ce cadou sa-i fac mamei mele. In fiecare an, impreuna cu surorile mele, adunam bani primiti pentru pachetel la scoala si luam un cadou mamei. Anul acela am adunat foarte putini banisori si le auzeam pe surorile mele mai mari sosotind intre ele ca nu le ajunge sa cumpere nici macar un buchet de flori. Eram foarte trista si ma gandeam cum sa fac...
Intr-o zi diriginta ne-a anuntat ca la ora de lucru manual o sa vizitam Fabrica de sticla din localitate si ca este posibil sa petrecem ceva mai multa vreme acolo iar cei care credem ca parinti ar putea fi ingrijorati, sant liberi sa plece acasa. Eram pedepsita pentru o minciunica si acuma nu stiam ce sa fac. Daca intarziam si le spuneam parintilor adevarul oare ma vor mai crede? Dorinta de-a vedea cum se face sticla a biruit.
Ajunsi acolo am fost condusi in toate sectoarele, cunoscand oameni noi si foarte binevoitori sa ne arate tot. Am ajuns in sectorul unde se impacheta paharele. O doamna ne-a spus ca daca vom ajuta cate ceva, cat putem, nu nu stiu ce, acolo putin, vom primi cate un pahar cadou. In mintea mea a incoltit un gand... o sa-l dau mamei mele de 8 Martie. Am acceptat "noua slujba" si o ora am alergat cat m-au tinut picioarele sa pun la indemana muncitorilor cartonul si hartia necesara pentru impachetat, sa aduc de la chioscul fabricii suc si cafea, sa adun resturile si sa le duc la container... In sfarsit am fost chemati sa ne adunam si sa plecam acasa. Doamna aceea a venit la mine si m-a laudat si pentru ca am fost cea mai acrtiva imi va da voie sa iau ce vreau eu. Erau rebutirile care cazuse dupa controlul CTC dar mie imi pareau asa de frumoase ca nu stiam ce sa aleg. Desi am fost laudata, am gasit de cuvinta sa nu fiu lacoma si am ales un paharel mic zicand: "Cred ca asta o sa-i placa mamei mele, pe asta il vreau!" Foarte uimita si placut surprinsa, doamna, m-a intrebat cu ce ocazie vreau sa-l dau mamei mele?! I-am povestit tot spunandu-i ca va fi un cadou minunat de 8 Martie. S-a uitat la mine si i-am surprins sclipirea din ochii inlacrimati. "Stai aici un pic!" Apoi a plecat si a revenit cu un pachet. "Uite am hotarat imreuna cu sefii mei sa-ti dam un set de pahare sa-l dai mamei tale de 8Martie!" Nu stiu daca am multumit, nu stiu cum am iesit din fabrica, cum am ajuns acasa, nu stiu... bucuria era asa de mare ca pluteam pur si simplu :)
Ajunsa acasa am avut grija sa ascund cadoul pentru ca mai erau doua zile pana pe data de 8. Tata ma astepta suparat si privirea lui aspra imi spunea ca nu imi va fi bine deloc.
"Unde ai fost? Ce ti-am spus eu ieri?"
"Am fost cu clasa in vizita la Fabrica de sticla!"
"De ce minti iar? "
Si fara sa astepte alt raspuns m-a si carpit.
A venit ziua mult asteptata. Era o admosfera apasatoare. Eram toti la masa cand m-am ridicat si am revenit cu cadoul meu. Mama a ramas inmarmurita. "Ce ai acolo?" ma intreba. "E cadoul nostru pentru tine de 8 Martie!" L-a deschis iar eu i-am povestit tot, cum am reusit sa obtin acel set de pahare. Era prin anii 1970 si pe vremea aceea nu se gaseau aemenea lucruri in comert si chiar daca era ceva nu ne puteam permite sa cumparam pentru ca erau scumpe. Ne-am imbratisa si mama nu contenea sa spuna cat de surprinsa si cat de bucuroasa este. Tata sta undeva de-o parte si cand nimeni nu-l observa iesi afara. Am surprins licaritul lacrimilor in ochii lui. Atunci nu mi-am dat seama, dar azi cand mi-am amintit am realizat ca acele lacrimi erau de regret. Regreta ca in aceea zi el imi oferise o corectie in loc de un :"Bravo fata tati, te iubesc!"

Doamne iarta pe toti barfitorii mei

Cel mai urat lucru la un crestin e sa barfeasca, printre altele. Barfa ucide trei persoane odata. Pe cel clevetit, pe ascultator si pe clevetitor. Barfa se naste din cele mai urate si hidoase sentimente, de invidie de ura de rautate, etc. Daca barfesti pe cineva cu dorinta sa-l ponegresti nu uita ca ponegresti si lucrarea lui Dumnezeu. Vreau sa-ti spun ceva, un lucru care poate te va face sa te opresti din clevetit. Atunci cand Duhul Domnului te va constientiza ca e pacat sa clevetesti, va veni negresit o zi, mai devreme sau mai tarziu, in care Dumnezeu te va face constient de pacatul tau, atunci iti va fi foarte greu sa reabilitezi situatie. Sti de ce? Pentru ca va trebui sa-ti ceri iertare de la cel pe care l-ai clevetit iar pacatul tau va fi iertat numai daca persoana clevetita se va ruga pentru tine sa fi iertat. In Numeri cap.12 Maria sora lui Moise a vorbit rau despre Moise, Dumnezeu a pedepsit-o dar Moise s-a rugat pentru ea. Iov s-a rugat pentru prietenii lui etc..
Iar daca cumva esti clevetit nu intarzia sa te rogi pentru cel ce te cleveteste pentru ca stim ca dragostea acopera o sumedenie de pacate.
aVLy

Sa fi bun/a dar nu numai cu numele

Am cautat sa vad de unde vine acest cuvant, acest nume de "bunic" , "bunica" si nu am gasit mare lucru.

Bun, bună însemnând "bunic", "bunică" se explică prin căderea substantivului determinat, din sintagmele tată-bun, mamă-bună, aparţinând limbajului copiilor, în care bun avea sensul de bază al adjectivului, denumirea explicându-se prin acele trăsături ale bunicilor ce ne-au rămas în memoria afectivă din copilărie şi au fost fixate în portretele clasice ale lui Delavrancea. 

 Adevarul este ca acest nume se potriveste perfect unui tata sau mama de tata sau de mama de copil. Venirea unui nepot te face mai bun, mai rabdator, mai iubitor. desemenea este adevarata ca iti iubesti nepotii mai m ult decat ti-ai iubit copii. Bine, exista si excepti, dar nu ne gandim la ele :)
Cand vine primul nepot se schimba ceva, iniam intinereste si durerile din trup dispar. El e primul care te numeste "bun" , "buna" fara sa stie prea multe despre tine. Nu  ne cerecteaza, nu vor sa ne schimbe, ne accepta asa cum suntem, cu riduri, cu opinteli, cu balbaieli... se poarta cu noi asa cum nimeni nu s-a purtat in viata, nici parinti, nici rudeniile, si nici chiar proprii copii. Este o legatura nevazuta care ne uneste de la primele clipe, o legatura a dragostei neconditionata, o iubire dumnezeiasca. 
Nimeni nu ne-a spus vreo data in viata atat de dulce si nevinovat: "Bunule, bunica!" 
In cer vom primi un nume nou si parerea mea este ca fiecare va avea numele asa cum a trait pe pamant, cei plini iubire se vor numi Iubire, ceo plini de pace se vor numi Pace, cei plini de mila se vor numi Mila, cei buni se vor numi Buni. Dar uni din noi vom purta numele de Bun inca de aici de pe pamant, ce minunat! Slavit sa fie Domnul si binecuvantati toti nepotii!
NU CREZI?
Nici eu nu am crezut, dar sa stiti ca asa este :)

Ce nume vom avea in cer?

... ‘Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă;
 şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.’ Apocalipsa 2:17
Toti avem o slujba in via Domnului aici pe pamant, fiacare avem un Dar cu care sa lucram, niciunul nu e lipsit de vreun Dar, doar ca trebuie sa-l descoperim si sa-l acceptam. Orice lucrare pe care o vom face inaintea Domnului va avea valoare in ochii Lui doar daca aceasta porneste din inima. Daca va fi doar sa ne afirmam , sau de sila nu va avea niciun beneficiu si truda noastra va fi zadarnica. Deci ceea ce vom face din inima, din dragoste pentru Dumnezeu aceea va fi primit. Iar atunci cand vom primi aceea piatra cu un nume nou va fi exact ceea ce noi am reprezentat pe pamant. Daca vom fi dragoste, asa ne va chema acolo, daca vom fi mila, Mila ne va chema. Bucurie, Pace, Adevar, Credinta, Ajutor, Mijlocitor... etc. Ce nume frumoase, nu-i asa? 
In iad nu va avea nimeni nume, acolo vor fi violatori, hoti, mincinosi, defaimatori, etc...
Acuma sa ne analizam si sa vedem care va fi numele nostru...
aVLy

Fara violenta?

Am citit o carte, nu conteaza ce carte, ca in vremea imediata dupa ce Isus s-a jertfit, un rob al unui roman se converteste la crestinism si il accepta pe Isus ca mantuitorul lui. Inainte de-a fi rob, de fi luat din tribul lui care a fost nimicit de romani, el a fost sef de trib. Cumva se intoarce in Germania actuala, atunci fiind doar un trib pagan si doreste sa impartaseasca noua lui credinta celor dragi si putinilor oameni ramasi in viata. Acestia vorbeau cu spiritele si aveau un loc in padure unde chemau spiritele si aduceau jertfe fiinte omenesti arauncandu-i in niste mlastini miscatoare. Oricat si oricum le vorbea despre Isus si despre marea Lui dragoste, acesti pagani nu se lasau induplecati. In disperarea lui, acest sef de trib ii ia la bataie apoi  le spunea iar despre jertfa, despre marea dragoste a lui Dumnezeu si cand vedea ca nu reactioneaza le mai da o bataie...

In fine, nu a reusit sa-i convinga decat pe doi, acestia fiind si ei la randul lor robi in Tara sfanta, fiiind prezenti la desfasurarea evenimentelor.

Desi i-a iubit mult, atat de mult incat voia cu orice pret sa-i convinga, nu a reusit prin violenta...

Dragostea draga

 Dragostea este de doua feluri , fireasca sau duhovniceasca.
Cea fireasca se va intreba mereu:

Cea mai mare fericire a unui om poate sa fie in acelasi timp cel mai mare pacat a lui? Da, poate!
 Raiul si iadul se pot intalni in acelasi timp in aceiasi inima? 
Este posibil ca o clipa sa zbori de fericire si in clipa urmatoare sa poti muri de suferinta? Posibil!

Cate-o data este gresit sa iubesti o anumita persoana dar nu poti sa-ti oprimi sentimentele. Parerile de rau ar trebui sa apara ulterior dar ele intarzie sa vina. Firescul ar intreba: 
"Omului poate sa-i para rau pentru cea mai mare fericire pe care a simtit-o vreo data in viata lui?"
Omul isi sustine acest gen de iubire infrumusetand orice fel de injosire, de insulta, de ura... orice s-ar intampla nu poate renunta la aceasta iubire. Iubeste cu pasiune chiar daca cealata persoana nu mai este, nu raspunde iubirii lui. In loc sa fie fericit asa cum crede isi lungeste durerea, suferinta si o face cu placere. 
Acest gen de iubire duce la moarte! Ea face rau celor din jur, este egoista, impulsiva si pornita pe razbunare. Ea vrea ce crede ca i se cuvine dar nu da nimic in schimb. Este posesiva si periculoasa iar atunci cand nu primeste ce vrea raneste, intristeaza si chiar ucide...

Dragostea adevarata este  îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,  nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,  nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.(1Corinteni 13:4-7)

Aceasta dragoste duce la viata!

aVLy

De vorba cu mine

Imi doresc sa dispar de pe fata pamantului, sa nu mai vad si sa nu mai aud pe nimeni.. As pleca undeva unde sa fiu numai eu si Dumnezeu... dar o asa plecare nu se poate numi plecare. Unde sa plec? Oriunde ma duc tristetea vine dupa mine. Vine si supararea... si simt prezenta nepretuirii...
Daca raman... nu se poate numi ramas! 

Cine sunt eu? Ce sunt eu? O creanga ce s-a incalcit intre picioarele cuiva, sau una peste care vor sari sau o vor lua si o vor arunca inre-o margine de sant apoi isi vor vedea de drum?
NU! 

Eu am valoare si nimeni si nimic nu va putea sa ma ia sau sa ma arunce la bunul lor plac.
Eu sunt fica de Rege si precum acel fiu risipitor ma voi intoarce la Tata si chair de nu ma va mai numi fica, totusi ma va primi ca pe una dintre slugile Lui..  Da, ma voi intoarce chiar acum, Scamosule si nu ma poti opri sub nicio forma!

Sa nu uitam niciodata

Era in fata mea la rand intr-un magazin Orange. Putin aplecat de spate tinea in mana tremuranda un telefon mobil. Iar in cealalta isi tinea clopul. Era un om de la tara peste care se vedea ca au trecut multe incercari iar parul lui alb intarea aceasta certitudine.
Cand a ajuns la ghiseu intinse telefonul si spuse:
- Va rog sa va uitati la el si sa-mi spuneti de ce are nevoie sa functioneze!
Fata de dincolo de ghiseu dupa ce butona telefonul ii raspunse:
- Tataie telefonul tau nu are nimic, are credit, functioneaza!
- Nu se poate. te rog uita-te bine pentru ca de o luna de zile nu mai suna.
....
 
Cati dintre noi plecam din tara si uitam ca avem parinti care inca ne mai poarta de grija chiar daca noi avem familii?!

Vis implinit

Eram la primi pasi pe calea mantuirii cand Dumnezeu mi-a vorbit si mi-a spus ca voi avea vise si vedenii pe care atunci la vremea aceea nu le voi intelege, dar cu trecerea timpului mi se vor deslusi rand pe rand si voi intelege tot. Asa este. Acum imi vin in minte vise pe care le-am avut si imi dau seama ca se implinesc intocmai. Printre altele, acuma recent, mi-am adus aminte de un vis care ma miscat enorm si pe care atunci nu l-am inteles. Se facea ca mergeam inconjurata de prieteni intr-o veselie mare pe o straduta cu multa iarba verde, se vedea ca nu era destul de folosita, iar straduta asta la un momentdat se ingusta si devenea o carare pe care se putea merge doar in sir indian. Pe aceea straduta am intrat de pe o sosea aglomerata si cu o circulatie intensa. Linistea ce ne-o dadea aceea straduta ne facea sa fim mai veseli, mai plini de pace si fericiti mergeam toti zanbind si vorbind din Cuvantul Domnului. Pe partea stanga era o propietate care avea un gard inalt si prin care nu puteai sa vezi nimic ce este dincolo de el. In locul unde incepea gradina era o poarta inredeschisa iar dincolo de gard se auzea un latrat de multi caini de diferite marimi. La inceput nu i-am dat importanta, dar cum mergeam parca tot mai aproape se auzeau caini si ii auzeam cum alergau spre gard gata sa-l doaboare. Ne-a luat un pic frica dar inaintam. Ajunsi cam la mijlocul gardului am mai observat o poarta la capatul acestui gard si era larg deschisa. Atunci panica a intrat in noi si am inceput sa tipam. Uni s-au intors si au plecat iar cei ramasi de bagam unul in altu' inaintand incet. M-am trezit ca sunt singura, toti m-au parasit Plina de frica, mai bine spus ingrozita, am facut si eu cale intoarsa. Auzeam cainii cum veneau pe langa gard tot intr-un drept cu mine si gandul ca vor ajunge la poarta intrdeschisa si vor iesi afara m-a ingrizit si mai mult, dar inaintam. Cand am ajuns apropae de poarta am vazut ca era un paznic la poarta. M-am mai linistit si am grabit pasul. Paznicul m-a asigurat ca nu-i va lasa sa iasa si sa nu-mi mai fie frica. Ne intelegeam din priviri, nu am scos niciunul vreun cuvant pe gura dar stiam fiacre ce spune celalat doar din priviri. Pacea a revenit si am iesit de pe straduta intr-o piata mare. Am cautat pe prieteni mei dar nu i-am mai gasit. Apoi m-am vazut langa o scara dreapta. Urcam pe ea atat de greu si de anevoios. Era de lemn si dadea intr-un podet. Nu stiam ce este acolo dar tanjeam sa ajung acolo. Cand am ajuns la nivelul unde puteam vedea se se gaseste in podet, am vazut o masa intinsa si pe Cineva care ma astepta sa stam la masa. Nu am vazut ce era pe masa, dar bucuria si pacea ce m-a cuprins cand am vazut pe Cel ce ma astepta, nu o pot exprima in cuvinte.
💨
A fost o vreme in care eram inconjurata de prieteni despre care credeam ca ma inteleg, ca ma iubesc. Eram fericita in mijlocul lor si nu as fi data aceea partasie pe nimic in lume. Apoi am venit o alta vreme in care am auzit cainii latrand... necazurile, problemele ma napadeau una cate una. Oricat am incercat sa gasesc sprijin la cei din jur a fost zadarnic, nimeni nu ma intelegea, ba chair ma acuzau. N-am putut da inapoi si am insistat sa ianintez cu aceea mare povara dar m-am trezit singura. 
Oricat de tare ar fi latrat caini eu stiam ca acolo la poarta este cineva care nu-i va lasa sa ma sfasie.
Dupa cum se spune ca oridecate ori cazi trebuie sa te ridici cu ceva de acolo altfel caderea ta e zadarnica, asa am reusit si eu sa invat ceva din toate astea. Eu imi pusem nadejdea in oameni, voiam sa plac mai mult oamenilor decat lui Dumnezeu. Credeam ca daca imi iubesc aproapele e suficient pentru ca iubesc ceea ce si Dumnezeu iubeste. Credeam ca daca si ei ma iubesc e suficient. Nu a fos asa. Am omis faptul ca Dumnezeu e un Dumnezeu gelos. Iar cand ei m-au dezamagit am cazut prada disperarii. Si durerea a fost mai mare atunci cand am descoperit ca ei nu erau nicaieri atunci cand aveam mai mare nevoie de ei. In loc de iubire am gasit indiferenta sau o falsa iubire, in loc de intelegere am gasit acuzatii... inima mea franta💔 s-a descompus. Din nu stiu care motiv supararea mea s-a indreptat tot spre Dumnezeu. Incostientul meu Il acuza.
Odata cu disparitia prietenilor mei a disparut si Dumnezeu, oricat am cautat acolo unde stiam ca este, nu gaseam nimic. Atunci am inteles ca niciodata nu a fost acolo doar imi imaginam ca este. 😢😢
Acum incerc sa urc scara care ma v-a duce la Acela ce ma intelege cel mai bine si desi este foarte greu, am credinta ca voi reusi.
👼
A mai fost o vedenie printr-o sora care tot pentru aceasta perioada era. Probabil ca nu eram destul de pregatita sa inteleg sia tunci Dumnezeu mi-a dat mai multe semne ca pot pricepe mai bine tot.
vedenia arata ca eu eram pe o platforma si in jurul meu curgea o apa atat de murdara si involburata de era gata gata sa ma darame, dar curios ear ca apa nu ajungea pe platforma pe care stam doar groaza zgomotului ei ma atingea. Apoi la un momentdat apa a disparut si pe acolo pe unde apa a curs a ramas un drum alb ferm, pe care putema sa inaintez. Slava Domnului!
👍

Curand, foarte curand...

Imi iubeam enorm tata si tangeam atat de mult sa-mi spuna o vorba dragastoasa, era suficient sa spuna, fata tatii, dragu' tati... Odata cineva mi-a povestit cum se lauda cu mine intr-o crasma, cum spunea ce mult ma iubeste... Asta m-a facut enorm de fericita. Stiam ca ma iubeste dar voiam sa imi arate, sa-mi spuna asta.
Dupa ce a trecut la cele vesnice imi doream sa stiu unde este, daca a ajuns acolo unde isi doarea atat de mult sa ajunga. Intr-o noapte am visat ca a venit la mine si era intr-o caruta cu doi cai mari albi si mi-a spus:
"- Vino fata tati, mai astept mult aici?"
Dintr-o data mi s-a aratat o sora care era pe pat de suferinta si i-am raspuns:
"- Mai asteapta putin, sora are nevoie de mine... dupa aceea promit ca vin!"
Atunci sora nu era bolnava si era destul de tanara ca sa mai ramana aici pe pamant si de aceea nu am inteles visul. Dar in zilele trecuta am aflat ca sora e bolnava la pat si ca nu e bine deloc.
Mi-am amintit visul si cred ca dupa ce ea va pleca Acasa, urmatoarea voi fi eu. Nu imi este frica. M-am saturat de pamantul asta, de atata suferinta si rautate. Am obosit si abea mai alerg, de fapt alergarea mea nu poate fi numita alergare, este doar un pas mai grabit si impiedicat, tarat... Stiu ca hotararea de-a fi dusa de aici e luata de mult doar ca rugaciunile celor dragi l-au induplecat pe Dumnezeu sa-mi mai dea o vreme de stat aici. Slava lui si multumesc celor care ma vor aici, am sa le frang inimile, stiu, dar imi este atat de greu...
Nu am spus inca nimanui de vis, cel putin asa cred, pentru ca nu vreau sa mai staruie nimeni pentru mine, e prea greu si nu vreau sa ma infranga lupta pe care sunt nevoita sa o duc aici.
Nu vreau sa-mi doresc sa fie cat mai curand pentru ca stiu ca atunci sora va trebui sa plece mai repede la cele vesnice, dar ma bucur ca vremea e aproape si in curand voi fi cu El.
Doamne invredniceste-ma sa ajung acolo unde trebuie. Amin!

PS
Este foarte probabil ca trebuie sa ma rog pentru sora ca ea sa se faca bine, nu trebuie neaparat sa treaca la Domnul, doar ca starea ei este atat de rea si credinta mea atat de mica. Doamne mareste-mi credinta si adu balsam de vindecare pe trupul surori mele. Eu oricum sunt incredintata ca voi pleca atunci cand  voi ispravi ceea ce vrea Domnul de la mine. Am sa starui zi si noapte sa o vindece Domnul. Amin.

Ce nu stim noi...

Nu stim ce inseamna sa fi parinte pana nu avem si noi copii. Cand devi parinte parca o fereastra se deschide in mintea ta si iti dai seama ca parinti tai niciodata nu ti-au vrut raul ca ei te-au iubit si tot ce au facut a fost din iubire. Ferice de cel ce a inteles asta inainte. Nu intelegi sacrificiu de mama decat dupa ce devi tu insuti mama. Tot ce face pentru tine este ceva ce ti se cuvine si doar cand ai propii copii intelegi sacrificiu facut.
Nu stim sa simtim cu cel ce sufera decat atunci cand noi insine am suferit. Nu am stiut sa inteleg durerea de masele pana cand m-a durut si pe mine. Doar atunci am avut mila si compasiune pentru cel ce plagea de durere de masele. Nu am inteles deloc un om care spunea ca este dependent de ceva si nu se poate lasa pana eu am devenit dependenta de tutun si oricat am incercat sa ma las nu am reusit. Slavit fie Dumnezeu care m-a ajutat sa ma las. Nu am putut sa compatimesc pe cel ce era pe pat de surerinta pana ce am primit si eu diagnosticul de cancer si pana ce am trecut prin cumplita chimioterapie. Acum cand aud ca cineva trece prin asta este imposibil sa nu scap o lacrima.
Nu stim ce inseamna sa fi abandonat , jicnit , ranit etc decat atunci cand am trecut si noi prin astea. Cum am putea intelege un copil abandonat atata timp cat avem ambi parinti langa noi?
Nu putem fi  sufelteste si trupeste, cu adevarat, alaturi de cei ce conduc la cimitir pe cei dragi. Desi noi plangem cu ei si incercam sa-i mangaiem nu putem simti sincer cu ei decat dupa ce si noi am trecut prin aceasta experienta.  Adevarat este ca ne doare si ne este mila de cei muribunzi, dar cand cineva drag a trecut la cele vesnice simti nevoia sa faci ceva, sa intervi , sa te rogi pentru viata celui ce este in pragul mortii si nu este doar vorbe ci e un sentiment sfasietor, o dorinta apriga de-a face imposibilul.
Nu pretuim viata decat atunci cand suntem gata sa o pierdem. Cand am aflat ca am cancer o durere ca un traznet a trebut prin mine. Imi vedeam pe cei dragi la buza mormantului meu si durerea lor ma coplesea. Apoi nu stiu ce s-a intamplat, probabil Dumnezeu a considerat ca imi este suficienta durerea ce aveam sa o suport in trup din cauza tratamentului si brusc n-am mai simtit acea durere sufleteasca, am primit o pace de nexplicat. A trecut un timp si iar s-a intamplat ceva ce nu am inteles. doctorul la care am fost repartizata pentru raze mi-a luat probe sa-mi refaca analizele si de trei ori au iesit bune, adica nu era cancer. Doar ca probele nu au fost luate de unde trebuia si cancerul era tot acolo. In aceea perioada in care am primit vestea ca nu-i cancer am simtit ca un voal mi s-a luat de pe ochi si minte. Simteam ca sunt si eu in rand cu omenirea ca nu sunt marginalizata si ca e totul ok. Din clipa aceea nu mi-a mai fost frica de moarte. Apoi dupa o interventie chirurgicala si un examen histopatologic s-a constatat ca de fapt este cancer. Dar de data asta eram alta persoana, am crezut din toata inima ca Dumnezeu este in control si ca nimic rau nu mi se va intampla nici mie nici celor dargi. Si asa a fost. Inca sunt in viata, slava LUi, doar ca am alta viziune aspra mortii si simt altfel cu cei care sunt in pragul mortii.
Nu sti ce inseamna sa-ti fie foame pana nu ai rabdat si tu cu adevarat foame.  Aruncam resturi de mancare la container si nu ne pasa ca undeva niste copii mor de foame. Am putea face niste economii si sa doman pretul acelor resturi unei fundatii de ajutorare, dar daca nu stim macar ce este sa te doara burta de foame, nu ne pasa.
Trist. 😢
Dumnezeu stie toate aceste "slabiciuni" ale noastre si de multe ori ne ingaduie prin anumite situati tocmai sa ne faca mai buni, mai sensibili. Invatam noi ceva din incercarile vietii sau murmuram, ne certam cu Dumnezeu si mergem inainte tot asa cum am fost, daca nu mai rai?!

Un gand...

Pacatul vine la usa noastra si bate, face tot ce poate sa fie lasat inauntru, dar daca noi nu-i deschidem poate sta acolo muult si bine. El nu oboseste niciodata. Totul este sa nu-i deschidem oricat de insistent va fi. Sau mai bine ar fi sa-l alungam. Ignorandu-l e posibil sa plece, dar daca stie ca avem un punct slab el va insista pana va obtine rezultate. In cazul asta il putem alunga cu rugaciune in numele lui Isus. Dumnezeu sa ne ajute!
Nu uitati sa fiti bunaciuni 😚

Asta esti Tu?

E intuneric peste tot. Parca as fi pe fundul prapastiei. Orice as face, nu pot iesi.
Doar cand Iti simteam prezenta mi se lumina lumea. Doar iubirea Ta imi dadea putere. M-am indragostit de Tine. Tu m-ai facut sa simt iubirea adevarata dar si prima suferinta adevarata. Mi-ai sfasiat inima si ai aruncat-o intr-un colt. Acum daca se uita cineva in ochii mei nu-mi mai vede inima, fiindca mi-am deschis inima fata de Tine... stiu ca esti oricand pregatit sa ma faci sa sufar, asa am inteles eu... pentru ca sti ce sentimente am fata de Tine, incerci sa ma ranesti...  asa cred eu...
.......
Adica asa credeam candva... 
Acuma stiu ca am in fata un drum lung si anevoios, insa Iti promit ca o sa depasesc tot. O sa ma lupt chiar si cu mine insumim daca e nevoie si o sa biruiesc. Promit!

Iov 7:7 Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare!

Un gand...

Atunci cand vrei sa salvezi pe cineva de la innec este nevoie sa astepti sa se zbata victima pana oboseste, mai ales daca e panicata, apoi sa o apuci din partea din spate ca nu cumva sa te traga si pe tine in jos. Stind ca cinva este acolo sa-l salveze ii va da putere sa lupte. Panica face ca victima sa nu constientizeze situatia si singura dorinta este sa se agate de ceva sa poata respira. Tot asa este si cu cel ce se intoarce la Dumnezeu. Nu trebuie sa dam navala sa-l ajutam sa il salvam, trebuie lasat sa vada singur unde este si cu Cine are de-a face apoi daca ne cere ajutorul sa intervenim, pentru ca este inca buimacit de marea schimbare si "bunavointa" noastra, uneori mai aspra ar putea sa-l incetineasca sau chiar sa-l doboare. Este suficient sa stie ca nu e singur ca oricand are nevoie de ajutor, il va primi. Sa nu uitam in schimb sa-i aratam dragoste. Si sa nu uitam ca noi am parcurs deja o parte din "drum" pe cand cel nou-venit este la inceput, sa avem grija ce "hrana" ii oferim... bucatele tari sunt pentru cei obisnuiti deja cu acest fel de "mancare".
Daca stam pe intuneric si dintr-o data cineva aprinde becul, ne dor ochii si instantaneu ii inchidem, tot asa este si pentru cel ce vine din intuneric la lumina, este "buimac"... sa-l lasam sa se obisnuiasca cu lumina.
La fel si cu cel ce a cazut. Este nevoie sa-l lasam un timp sa se "tavaleasca" in noroi  pana oboseste apoi sa incercam sa-i aratam noroiul si sa nu incercam sa-l curatim noi. El s-a aruncat , el sa se curete... cu ajutorul lui Dumnezeu, bineinteles.

NU UITATI SA FITI BUNACIUNI !

aVLy

Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.

 Deuteronomul 4:24

De multe ori suntem foarte capriciosi, nu vrem sub niciun chip sa ascultam ceea ce ne spune Dumnezeu. Ca un Tata iubitor ne vegheaza 24 din 24 ore pe zi si spre deosebire de noi, El stie ce va urma sa se intample in viitor, asa ca incearca sa ne previna si sa ne salveze sufletul, pentru ca asta e scopul Lui si-al nostru, sa ne pastram sufletul curat si integru. Cum ne vortbeste, cum intervine? Poi ne vorbeste direct, printr-un vis sau vedenie, chiar prin Cuvantul Sfant- Biblia de multe ori... depinde de deschiderea noastra sufleteasca.  Multi nu putem discerne mesajul si atunci intrevine prin apropale nostru, acel frate/sora "bagaret/a"care ne opreste pe strada si ne spune ceva ce nu ne convine sau ne predica de la amvon. Noi stim ca Dumnezeu este bland si ca nu da cu bota in cineva care este la margine de prapastie pentru ca risca sa cada in ea, dar stim  ca El este si un foc mistuitor, pentru pacatosi, bineinteles. Pacatosi suntem toti, niciunul nu suntem fara pacat.
Da, Dumnezeu ne va vorbi aspru prin acel mesager, dar va folosi cuvinte si metode care nu ne va impinge in abis, ci care ne va constientiza ca nu suntem unde trebuie si ca trebuie sa facem cale intoarsa. Daca incapatanarea nostra este asa de mare si nu vrem sa ascultam, atunci vom ramane tot pe marginea prapastiei, dar in niciun caz nu vom cadea in ea daca mesajul salvator este de la El. Daca vine din prea multa ravna fara dragoste a unei persoane ar putea sa ne arunce in abis. Totusi caderea nu ne va fi fatala daca Dumnezeu este cu noi. Stiti care este "funia" ce ne-o intinde atunci Dumnezeu? Este funia impletita in doua: dragoste si iertare pentru aproapele nostru. Va trebui sa iertam pe cel ce ne-a produs caderea. Da, iertare din toata inima si dragoste frateasca, asa cum am vrea noi sa fim iertati si iubiti de Dumnezeu!
Este bine sa ascultam de "vorba" daca nu vrem sa intervina altfel. Noi credem ca Dumnezeu nu lezeaza pe nimeni si bine credem, dar va ingadui pe "cineva" sa ne cearna asa cum a facut cu Iov. Ii va ingadui Satanei sa ne lezeze fizic dar nu-i va ingadui sa se apropie de sufletul nostru sau viata noastra. Satan deabea asteapta sa puna mana pe noi si odata incaputi in mana lui va fi vai de noi. Boala suferinta, necazul, lipsurile*.. etc sunt uneltele de tortura pe care el le foloseste. Daca vom ajunge aici sa nu cumva sa ne multumim cu idea ca asa a ingaduit Dumnezeu si sa ne lasam molestati de Satan, trebuie sa luptam... si armele nostre cele mai tari sunt postul si rugaciunea. Asta nu va indupleca pe Satan, dar cu siguranta lacrimile si sacrificiu nostru va inmuia inima lui Dumnezeu si ne va salva din mana lui. Totusi daca ne mangaiem cu gandul ca asa trebuie sa fie si nu facem nimic, atunci Satan va profita din plin si ne va "schinjui" iar si iar. Boala se va inteti, lipsurile vor creste, necazurile vor veni unul dupa altul, totusi sa nu ne pierdem credinta, Dumnezu este si atunci cu noi, El este bun si rabdator, marit fie numele Lui!

* Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii* şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor**, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor† întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. Efeseni 6:12

aVLy

Hmmm...

Am gasit o postare de-a mea pe facebook care m-a pus pe ganduri.
Chiar eu am scris asta?  
Cat de simplu mi s-a parut atunci, in urma cu doi ani, sa-mi cer iertare...
Trebuie sa recunosc ca acum imi este mai greu sa fac asta... 
Asa mult m-am schimbat? Nu ar trebui sa fie invers? Sa pot mai usor sa ma umilesc? Ba da, categoric ceva nu-i in regula cu mine. 
Ajutoooor!!!! 

Uita-Te la ticalosia si truda mea si iarta-mi toate pacatele mele. Ps.25:18
O zi a iertaciuni. Imi cer iertare tuturor ce le-a gresit si nu stiu; cer iertare celor care intentionat le-am gresit si cer iertare celor pe care inca nu i-am putut ierta eu. Astazi promit ca voi face tot ce pot sa eliberez din inima mea orice resentiment ranchiuna sau orice alteceva ce imi rapeste pacea. Te rog iarta-ma si tu!