8Martie

Eram in scoala primara si pentru ca se apropia 8 Martie ma gandeam ce cadou sa-i fac mamei mele. In fiecare an, impreuna cu surorile mele, adunam bani primiti pentru pachetel la scoala si luam un cadou mamei. Anul acela am adunat foarte putini banisori si le auzeam pe surorile mele mai mari sosotind intre ele ca nu le ajunge sa cumpere nici macar un buchet de flori. Eram foarte trista si ma gandeam cum sa fac...
Intr-o zi diriginta ne-a anuntat ca la ora de lucru manual o sa vizitam Fabrica de sticla din localitate si ca este posibil sa petrecem ceva mai multa vreme acolo iar cei care credem ca parinti ar putea fi ingrijorati, sant liberi sa plece acasa. Eram pedepsita pentru o minciunica si acuma nu stiam ce sa fac. Daca intarziam si le spuneam parintilor adevarul oare ma vor mai crede? Dorinta de-a vedea cum se face sticla a biruit.
Ajunsi acolo am fost condusi in toate sectoarele, cunoscand oameni noi si foarte binevoitori sa ne arate tot. Am ajuns in sectorul unde se impacheta paharele. O doamna ne-a spus ca daca vom ajuta cate ceva, cat putem, nu nu stiu ce, acolo putin, vom primi cate un pahar cadou. In mintea mea a incoltit un gand... o sa-l dau mamei mele de 8 Martie. Am acceptat "noua slujba" si o ora am alergat cat m-au tinut picioarele sa pun la indemana muncitorilor cartonul si hartia necesara pentru impachetat, sa aduc de la chioscul fabricii suc si cafea, sa adun resturile si sa le duc la container... In sfarsit am fost chemati sa ne adunam si sa plecam acasa. Doamna aceea a venit la mine si m-a laudat si pentru ca am fost cea mai acrtiva imi va da voie sa iau ce vreau eu. Erau rebutirile care cazuse dupa controlul CTC dar mie imi pareau asa de frumoase ca nu stiam ce sa aleg. Desi am fost laudata, am gasit de cuvinta sa nu fiu lacoma si am ales un paharel mic zicand: "Cred ca asta o sa-i placa mamei mele, pe asta il vreau!" Foarte uimita si placut surprinsa, doamna, m-a intrebat cu ce ocazie vreau sa-l dau mamei mele?! I-am povestit tot spunandu-i ca va fi un cadou minunat de 8 Martie. S-a uitat la mine si i-am surprins sclipirea din ochii inlacrimati. "Stai aici un pic!" Apoi a plecat si a revenit cu un pachet. "Uite am hotarat imreuna cu sefii mei sa-ti dam un set de pahare sa-l dai mamei tale de 8Martie!" Nu stiu daca am multumit, nu stiu cum am iesit din fabrica, cum am ajuns acasa, nu stiu... bucuria era asa de mare ca pluteam pur si simplu :)
Ajunsa acasa am avut grija sa ascund cadoul pentru ca mai erau doua zile pana pe data de 8. Tata ma astepta suparat si privirea lui aspra imi spunea ca nu imi va fi bine deloc.
"Unde ai fost? Ce ti-am spus eu ieri?"
"Am fost cu clasa in vizita la Fabrica de sticla!"
"De ce minti iar? "
Si fara sa astepte alt raspuns m-a si carpit.
A venit ziua mult asteptata. Era o admosfera apasatoare. Eram toti la masa cand m-am ridicat si am revenit cu cadoul meu. Mama a ramas inmarmurita. "Ce ai acolo?" ma intreba. "E cadoul nostru pentru tine de 8 Martie!" L-a deschis iar eu i-am povestit tot, cum am reusit sa obtin acel set de pahare. Era prin anii 1970 si pe vremea aceea nu se gaseau aemenea lucruri in comert si chiar daca era ceva nu ne puteam permite sa cumparam pentru ca erau scumpe. Ne-am imbratisa si mama nu contenea sa spuna cat de surprinsa si cat de bucuroasa este. Tata sta undeva de-o parte si cand nimeni nu-l observa iesi afara. Am surprins licaritul lacrimilor in ochii lui. Atunci nu mi-am dat seama, dar azi cand mi-am amintit am realizat ca acele lacrimi erau de regret. Regreta ca in aceea zi el imi oferise o corectie in loc de un :"Bravo fata tati, te iubesc!"