El - Izvorul setei mele: Cuvinte cuvinte cuvinte

Se afișează postările cu eticheta Cuvinte cuvinte cuvinte. Afișați toate postările

Vine vine primavaraa..

🌷Nu-i decat inceputul lui Februarie dar primavara se face deja simtita, mireasma ei, hohotul vesel si luminos se aude de departe. Pasarile ciripesc mai mult, nu stiu daca de frig sau simt si ele ca primavara vine, dar oricum eu vreau sa cred ca de bucurie. Termometru meu de camera se misca de pe un picior pe altu, este nehotarat; sa ramana pe 17 sau sa treaca pe 18?! Razele de soare trec prin geamul curat incalzind tot ce ii sta in cale. Ce daca i se vad dinti? I se vad pentru ca rade si el de bucurie ca in curand va putea stapani din nou tot cerul si pamntul v-a prinde din nou viata sub mangaierile lui plapande. Ce bucurie mi-a cuprins si mie inima, o Doamne, mari sunt minunile Tale si toate acestea le-ai facut pentru mine, neinsemnata fiinta pacatoasa. Cum as putea sa-ti multumesc? Fi binecuvantat!
Inca o zi am primit in dar si vreau sa Ti-o inchin Tie, Stapane. Ajuta-ma!

Trecutul

🌠Trecutul nu se uita.
Crezi ca l-ai uitat, dar ramane mereu acolo undeva, se ascunde intr-un colt al mintii. Chiar daca ai impresia ca l-ai uita, el nu te uita. Si chiar daca cumva se pierde in timp, ni-l aminteste cineva, ceva...
Intamplarile pe care le-am trait ne definesc ca oameni, bune si rele...
Atata timp cat existam, trecutul nostru continua sa traiasca in noi.
Amintirile, dureroase ori fericite, pot scadea in intensitate, dar el, trecutul, ramane acolo, neprafuit, nedornic sa ne paraseasca.
Putem ierta si sa credem ca am uitat dar odata cineva, ceva ne v-a aminti.
Dumnezeu ne iarta greselile in urma pocaintei, dar ne lasa amintirea...
Trecutul e al Diavolului, prezentul al nostru iar viitorul al lui Dumnezeu. 💚

Domnul meu si Dumnezeul meu

Aveam 9-10 ani si dorinta mea de a-L gasi pe Dumnezeu era vie. Nu cunosteam prea multe despre El dar aveam deja cateva experiente cu El. M-a salvat din multe situati neplacute. Intervenea atunci cand nu mai aveam nici o speranta, cand totul se naruia, atunci cand orice ajutor dinafara era imposibil, cand eram acuzata de semenii mei desi nu eram vinovata. Imi amintesc cum a intervenit atunci cand am crezut ca nimeni nu-i de partea mea si imi fugea pamantul de sub picioare. A scos adevarul la lumina si toti potrivnici mei au cazut de rusine. O pace imensa a luat loc deznadejdii care ma cuprinse.
L-am vazut ca Bun Samaritean. Atunci nu stiam pilda, dar mi-a ramas in minte amintirea acelei intamplari si mai tarziu am stiut ca El a fost.
Eram intr-o alimentara comunista si fara sa vreau am atins un borcan prea iesit in afara si s-a spart. O angajata a inceput sa tipe la mine si sa ma faca cu ou si otet, mi-a spus tot ce i-a venit la gura. A durat "o vesnicie" aceea "sapuneala" si am inceput sa plang pentru ca nu aveam bani la mine, intrasem sa-mi cumpar un pachet de biscuiti. Imi era asa de rusine si eram asa plina de frica pentru ca nu stiam ce se va intapla cu mine, incat nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic. Atunci am simtit o mana calda pe crestetul meu si cineva cu o voce dulce si linistita a promis ca plateste pentru mine.... Nu-mi mai amintesc daca am multumit dar stiu ca in clipa aceea am simtit o pace ce mi-a umplut fiinta si mai simt si acum mirosul parfumului de pe mana "binefacatorului" meu care imi stergea lacrimile. Nu stiu cum arata pentru ca rusinea ma coplesise si nu puteam sa-mi ridic privirea din pamant, dar ce-mi amintesc foarte bine este caldura vocii, era ca o adiere de vant, ca o mangaiere, ca un balsam pus pe rana...
Au mai fost asemenea interventii si cu trecerea anilor am inteles ca Dumnezeu imi era aproape , ma veghea si-mi purta de grija. Multumesc Tata Ceresc!
La fel s-a intamplat si acuma. Am crezut ca sunt pierduta, ca am fost lepadata si uitata, dar nu-i asa, aztazi mi-a aratat ca El ma mai iubeste, ca El este cu mine. Slava Lui!!!! Slava slava slava tie Doamne!!!!

Bucuria datatorului

Observ vantul ce sufla petalele din florile de mar si aduce o mireasma imbatatoare in camera mea si-mi zic:
Este suflarea Domnului meu care imi imbalsameaza viata, ducandu-ma pe culmi de fericire!!!
Apoi, in oglinda apelor zaresc cum cerul imbratiseaza pamantul de la un orizont la altul, simtind cum sunt si eu cuprinsa in duioasa si binecuvantata dragoste a lui Dumnezeu.
Ciripitul pasarelelor intrecandu-se cu zumzetul albinelor, strabate zarea trecand din floare in floare, din copac in copac aducand susurul bland al vocii Tatalui ceresc:
„- Te iubesc c-o iubire vesnica!”
Razele de soare imi mangaie crestetul si-mi da de stire ca sunt inca pe bratul Domnului, in odihna Lui.
Lasandu-mi ochii sa mi se scalde in asa belsug de frumusete, gandul imi zboara la o alta primavara minunata:

„Oameni alergau fiecare cuprinsi de dorinta egoista din zilele noastre. Undeva intr-un parc al orasului, un cersetor cerea de mila. Avea hainele ponosite, uzate dar curate. Vocea lui rasuna pe-o nota atat de apropiata milei incat n-am rezistat si sensibilizata pana la lacrimi, m-am apropiat si i-am lasat in palma ultimi banuti care ii mai aveam. Imi pare ca am vazut ceva in palma Lui, dar am dat la o parte gandul indraznet care ma incercase. O soapta straina imi inclina balanta indoielii zicandu-mi: ” … cu ce ai sa cumperi paine la copii?” Dar cand ochii mei i-au intalnit pe ai Lui si le-am simtit blandetea. Licarul ceresc din ei a restabilit in inima mea siguranta clipei urmatoare. Avea ceva aparte in privire, o dragoste, o bunatate si o pace ce-mi umplea sufetul! Glasul cu care ma binecuvanta era ca o sinfonie cereasca ce-mi infiora fiinta! Avea ceva in El din cer!
A fost o experienta minunata si unica !!!
Din aceea zi dau cate un banut fiecarui cersetor sperand sa-L mai inalnesc pe „Cersetorul meu” … dar … in zadar!
Mila si dragostea impletita cu bucuria datatorului o gasesc in fiecere sarac, dar aceea privire, aceea voce, nu cred ca am sa le mai intalnesc numai atunci cand voi pleca in vesnicii la El.

„…. Sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta. Deutronom 15:11

” Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul si El ii va rasplati binefacerea.” Proverbe 19:17

Pavel Valeria www.crestintotal.ro

…. si m-am intors la Domnul

Cu inima zdrobita, neiubita de nimeni si neinteleasa, zaceam in ungherul intunecat al deznadejdii, asteptandu-mi sfarsitul. "Oare atat a fost tot?" ma intrebam adesea; "Nu mai exista pentru mine nici o speranta?"
Asa m-a gasit Domnul, atunci cand atat de timid, a batut la usa inimii mele. Nu puteam crede ca cineva ma mai poate iubi si nu i-am dat ascultare. Stateam dupa zavor si prin crapatura usii ma uitam sa vad ce m-ar putea indemna ca sa-I deschid!? Lumina pe care o emana a trecut prin ochiul meu la suflet lasandu-mi o pace si-o stare de fericire ce nu o pot descrie, nu mai intalnisem pe cineva care sa ma priveasca cu atata iubire si bunatate ...
Avea mainile strapunse iar pe cap o cununa de spini insangerata, pieptul ii era rosu, parca era plin de trandafiri … atata jale … atata durere … intrebarea se nascu in inima mea: "oare cine i-au pricinuit toate acestea?" Si mi-a raspuns constiinta: „Tu cu pacatul tau!” Crunta remuscare pe care am simtit-o in pieptul meu m-a trantit la pamant.
Am tras incet zavorul gandindu-ma cu groaza la pedeapsa ce ma astepta, meritam moartea.
Nu deschid, sa plece… mai bine nu …. poate alta data … nu vreau sa intre acum!
Stateam incremenita cu zavorul tras, ma asteptam sa dea buzna, sa ma ia la cearta, sa-mi ceara sa fac lucruri pe care nu as fi fost in stare sa le fac …. Asa a trecut o vreme iar treptat linistea si pacea s-au asternut peste fiinta mea. Intr-un tarziu m-am uitat sa vad ce face? De ce nu intra? Statea tacut si-am inteles ca va intra doar daca ii voi deschide eu insumi, El nu va fosta usa. Atunci n-am mai putut sa stau nepasatoare si usa I-am deschis-o larg. Odata cu Oaspetele-mi drag, a intrat atata lumina, atata pace si un balsam minunat, cum nu mi-am putut imagina vreodata.

M-a luat m-a dus la scaldatoare, apoi m-a imbracat intr-o haina de printesa, mi-a pus inel pe deget si incaltari noi mi-a dat, sa pot strabate tot tinutul si sa povestesc tuturor despre mantuirea mea. Asa am ajuns la voi si va marturisesc ca nu l-as mai lasa niciodata sa plece din inima mea.
„Iata Eu stau la usa si bat, daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine!”
Asa va cheama Domnul pe voi toti care mai stati departe de El! Veniti, veniti la EL

Pavel Valeria

Ramas bun, ne vedem acasa

Am cules fructele zilelor si le-am pus intr-un cos de aur pe cantarul cerului.
Nu sunt multe, dar nici prea grele, totusi Cel ce vegheaza a spus: “Ajunge, au atins greutatea necesara, se poate stopa culesul zilei, vino sa-Mi predai roada zilelor tale.”
Poti sa te impotrivesti unei astfel de chemari?
Culegeti-va zilele cat mai bine si umpleti-va cosul cu roade bune pentru ca nu stiti cand vi se va spune: “Gata, ajunge!”
...........
Stau intre pamant si cer cu bratele intinse ca o balanta. Pun in causul drept tot ce va trebui sa las atunci cand pasi-mi voi indrepta spre cer: familia cu sotul si iubitii mei copii, mama, surioarele, fratiorul meu... imi aduc aminte cat de nerabdatoare si ce staruitor strigam inainte de a se naste el, fratiorul meu... „Balza, ada-mi un flaciol!” 😇 Vor ramane fratii si surioarele dragi cu care m-a infratit Domnul ... cu cata dragoste m-au inconjurat atunci cand tot idealul meu se prabusea... Acei frati si surori carora nu le-am vazut chipul dar ii voi recunoaste dupa dragostea care mi-au aratat-o in clipa deznadejdii mele.
Ce mai am de pus? Cariera? Locuinta, intre a carui pereti s-au petrecut clipele de declin dar si de rebilitare din viata mea? Toate si toti imi sunt dragi, dar acestea nu ma pot tine aici!
Acum o sa pun in cusul stang ceea ce imi imaginez ca ma asteapta acolo. Un loc pregatit pentru mine chiar de Domnul Isus... Nu stiu cum arata, va trebui sa ma il vad prin credinta. Cert este ca colo nu va mai fi plans si durere, nu va fi frig si nu voi suferi nici de caldura, toata suferinta va lua sfarsit.

De ce sunt asa sigura ca voi ajunge in cer?
Pentru ca stiu ca este o fagaduinta facuta pentru mine: ” …. acolo unde voi fi Eu sa fie si ei!” si mai stiu ca Dumnezeu este credincios fagaduintelor Lui.

Ramas bun, ne vedem acasa !!!

si aici

Litere-n cuvinte...

Credinta mantuieste iar faptele arata ca suntem ori nu suntem mantuiti!
Oamenii rezolva aproape totul discutand, animalele muscandu-se.
Nu te uita la cine te ponegreste, te lezeaza ci uita-te la cine il provoaca..
Daca te intinzi in fata lumii ca un covor, e clar ca vei fi calcat in picioare, dar cu ochii tinta la Cer vor strivi doar firea, sufletul nu va fi atins sub nicio forma.
Omul nu este liber. Are posibilitatea de a alege dar nu este liber. Daca nu este rob-sluga lui Dumnezeu atunci cu siguranta este robul lui Satan.
Constiinta este vie nunai oamenilor curajosi. Lasii sunt pe deasupra si surzi la vocea ei.

Cineva spunea ca lacrimile varsate pentru credinta noastra se transforma in flori pe campul cerului. Doamne ajuta-ma sa transform lacrimile mele in tezaur si nu in amaraciune.

Doamne nu-mi lua incercarea asta...

"Doamne nu-mi lua incercarea prin care trec pentru ca m-am obisnuit cu ea, cea care urmeaza nu o stiu si poate e mai grea, asa ca las-o pe asta numai da-mi putere sa o duc!" era rugamintea cuiva, iar eu am adoptat aceasta idee imediat. Nu-i nimic rau in asta pentru ca inveti rabdarea si indelunga rabdare, dar am constientizat ca nici bine nu este deoarece asta te face sa stagnezi sa stai pe loc. Cu fiecare incercare urci mai sus , tot mai sus, atata de sus cu cat incercarea e mai grea si mai lunga. Deci eu nu ma mai rog asa ci spun: "Doamne da-mi cate incercari vrei Tu si cat de des vrei Tu pentru ca Tu sti mai bine ce ma face fericit si ce nu!"

Un gand Valicesc...

Schimbare totala

In clipa in care am spus: "Da, vreau sa-L primesc pe Isus in nima mea", toata bucuria cerului s-a coborat peste mine si m-a umplut de fericire. Inima mea de gheata s-a topit si fiorii Duhului Sfant ma cuprindeau lasandu-mi o pace de nedescris in inima. Imi simteam sufletul usor ca o pama, aveam senzatia ca daca disparea gravitatia as fi zburat cu viteza luminii spre cer. Totul era nou si curat, pana si dorinta de fumat a disparut, Dumnezeu imi innoise si sangele, nu mai exista nicotina in organismul meu desi fumasem foarte mult.

Gandeam altfel si dorinta de pacat a disparut, simteam ostilitate in dreptul oricarui pacat si surprinzator nu-l mai infaptuiam cu usurinta ci Duhul, ce l-am primit ca arvuna, ma constientiza si imi da putere sa ma impotrivesc pacatului.

Si vorbirea era alta, mai cantarita si mai chibzuita, nu-mi mai ieseau "floricele" pe buze, ceva sau cineva imi scoase definitiv din limbaj orce cuvant banal si porcos. Primisem o viata nou, o sansa sa traiesc frumos si nu numai atat ci sa pot cu usuratate sa traiesc curat si demn de-o printesa. Sangele Domnului Isus m-a curatit si mi-a schimbat cetatenia, din cetatean cu drept la iad in cetatean cu drept la Cer. Din cersetoare pacatoasa am devenit fica de Rege. Sunt printesa. :)

Citisem din Bibile de mai multe ori dar pentru mine era o carte tainica cu personaje cu o vorbire de neinteles iar acuma citeam si totul era limpede, o marama mi se luase de pe ochi si intelegeam acuma tot. Promisiunile din aceasta sfanta carte ma umpleau de fericire. Stiam ca prin tot ce scrie acolo imi vorbeste Tata. Biblia a devenit manualul meu din care invatam limba cerului ca sa pot deveni cetatean cu drepturi legale inca de aici de jos.
In cuvantarea de pe munte a Domnului Isus am gasit ce poate sa ma faca sa fiu mai fericita.

Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci* ei vor fi săturaţi!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!

Mi-am luat toata aceasta fericire cat de mult am putut in desaga vietii mele si simteam zilnic cum Duhul Domnului rodeste in mine: dragoste, bucurie, pace, îndelunga răbdare, bunătate, facerea de bine, credincioşie, blândeţe si înfrânarea poftelor. Puteam spune ca si Pavel: "Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine."

Au fost momente cand prezenta lui Isus era asa de puternica incat ma speria. Intr-o zi am simtit dorinta sa ies pe starda sa spun tuturor oamenilor ca Isus ii iubeste si ca ii vrea in Imparatia Lui. Am oprit fiecare om ce-mi iesea in cale si le spuneam: Isus va iubeste... dar spre deazamajirea mea oameni ma priveau ca pe-o ciudata si multi ma ocarau si ma certau. A fost asa de jicnitor, dar ma luptam cu eul meu si spuneam mereu: "Nu pe mine me resping ci pe Isus, trebuie sa simt dargostea si mila Lui pentru ei..." Cu puterea si dargostea ce am primit-o m-am dus mai departe lovindu-ma de aceiasi indiferenta si rautate pana am renuntat si hotarasem sa ma intorc acasa. Atunci am simtit mila Lui. Ma napadise acest sentiment atat de profund incat simteam ca ma sufoc de mila lor. Plangeam si ma rugam pentru fiecare persoana care trecea pe langa mine. Acest sentiment m-a insotit tot tipul ce a urmat, bine ca si-a mai stins din intensitate, dar simt o mila imensa pentru omenirea care refza darul Lui Dumnezeu alegand iadul.
Bucuria mea ar fi ca aceste randuri sa iti starneasca si tie, cititorule, dorinta de cer, dorinta sa fi fiu de Rege.

„Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase... '

Eu stiu ca..

Atunci cand pamantul ma va inghitii
eu stiu ca din inima mea franta
se va ridica un copac,
din lacrimile mele
vor iesi cele mai jingase flori
si din suspinele mele cele mai dulci cuvinte de iubire,
pentru ca nimic nu se pierde
doar se transforma...

Îmbrăcaţi-vă cu umilinţa de a da piept cu suferinţa

Cuvantul..

Pe cât de sigur este că soarele răsarede fiecare dată, tot pe atât de sigur este câ dragostea lui Dumnezeu este tot timpul cu tine.

Uneori Dumnezeu ne aşază în întuneric ca să vedem că El e lumina.

Fii tu însuţi schimbarea pe care o doreşti lumii !!!

Trăind mult timp departe unul de altul, unii prieteni încep să devină amnezici și asta se întâmplă uneori chiar și între partenerii de viață, uniți de Dumnezeu prin Legămâmtul căsătoriei.