Ce-mi mai lipseste

Ca si tânarul bogat,
Am pornit în cautare,
Caci în minte s-au iscat
Multe semne de-ntrebare:
 

Cine sunt? De unde vin?
Care-i sensul vietii mele?
Pot sa spun tot ce gândesc
Despre oameni, despre stele?
 

Pentru cine-alerg mereu?
Ce speranta ma anima?
Ce vesteste-un curcubeu
Sus pe bolta cea sublimã?
 

Ca s-ajung în Paradis,
Ce-mi mai trebuie în viatã?
E destul sa cred ce-i scris,
Sfânta Cerului povata?
 

Ce-mi lipseste ca sa fiu
Om perfect, fãra greseala?
Strig... mi-e sufletul pustiu...
Viata mea-i atât de goala!...
 

Cine-mi poate da raspuns
Cautarilor febrile,
Când mi-e sufletul strapuns
De nemaisfârsite zile?!
 

Pesimist pornesc la drum,
Cautând doar o lumina;
Totul pare praf si scrum,
Pentr-un suflet plin de vina...
 

Munca-ntr-adevar, e-un dar
Pentru omul ce transpira;
Cât au strâns pentru hambar,
Multi muncind se fericira.
 

Dar, deodata, un fior,
Un suspin de rugaciune
Ca o raza dintr-un nor,
Mi-a vorbit cu-ntelepciune.
 

Nu L-am cunoscut îndata,
Dar voiam sa-L tot ascult;
Vocea Lui cea minunata
Mi-a placut nespus de mult,
 

„Doar o lipsã vad la tine:
Vinde tot ce ti-ai ales
Si-apoi vino dupã Mine!...”
Ce-mi cerea, am înteles,
 

Si-n al inimii framânt,
S-a fãcut, pe loc, lumina.
Am pornit pe drumul sfânt
Si-L astept din Cer sa vina...
 

CORNELIU LIVANU