Iubeam sarbatorile comuniste...

"Lucram sapte din sapte zile pe saptamana, dar aveam concediu intre 13 si 31 de zile lucratoare pe an, era o lege care se respecta. Fiecare muncitor trebuia sa-si efectueze concediu de odihna. Adolescentii sub 18  ani aveau automat 30 de zile lucratore de concediu de odihna , plus un concediu de 30 de zile obisnuite pentru studiu, la cerere.
Cine avea bani putea sa si-si  petreaca concediu in cele mai placute moduri posibile pentru ca totul era ieftin si accesibil.
Sarbatorile religioase nu erau considerate sarbatori, deci se lucra, la fel si duminica.
1Mai muncitoresc... "Rade iarasi peimavara, peste campuri peste plai..." era un cantec cu care incepea orice zi de 1Mai, la radio, tv...  ne bucuram si noi pentru ca era zi declarata libera, ne mai trageam si noi sufletul,  puteam iesi la iarba verde sau in alt loc de odihna...era un pimp petrecut cu familia si prieteni.
Urma apoi 2Mai, "Ziua Tineretului" toata lumea iesea la difilare. Era ceva organizat, dar placut, pentru ca dupa aproape un an de rutina, servici acasa - acasa servici, aceasta sarbatoare era o binecuvantare pentru noi. Daca se nimerea sa cada vineri si sambata aceste doua sarbatori, eram si duminica liberi. Bucuria noastra.
In 8Mai se aniversa crearea Partidului comnunist. Cui ii pasa ce se sarbatoreste, noi eram liberi, aveam o zi de odihna si relax deci ne convenea.
Urma apoi o luna de concediu de odihna in lunile din vara, rareori luam concediu in iarna. Nu stiu cum reuseau sa ne lase pe toti vara si cine lucra in lipsa noastra, oricum nu ne pasa , dar aproape toti aveam concediu vara, si nu eram putini. Statul avea de castigat din asta pentru ca statiunile erau ale statului. Era Sindicatul care oferea bilete mai ieftine pentru clasa muncitoare. Daca erai membru si plateai o cotizatie aveai parte de un regim special.
23August era urmatoarea sarbatoare nationala in care eram iar liberi, desi in ultimii ani dinaintea caderii comunismului, ne obliga sa mergem la manifestari rapindu-ne in felul acesta pretiosul timp liber din nou. Era o sarbatoare socialista, formarea Republicii Socialiste Romania, dar sunt convinsa ca multi nu stiau ce sarbatoresc, toti vedeam doar gratarele incinse, mici si berea se le gaseai la orice restaurant, in acele zile de sarbatoare.
Deci iubeam  sarbatorile comuniste si cine spune ca nu, e un micinos!"

O mama comunista

Ce activitate avea o mama in regimul comunist.

Se trezea la ora 04:00 dimineata ca sa aiba timp suficient sa-si pregateasca cei trei copii pentru cresa si gradinita. Iesea din casa la ora 05:30 am si in drum spre gara plasa copii pe rand la institutiile amintite. Dar sa ne amintim ca pe vremea aceea nu oricine avea masina iar mijloacele de transport nu erau accesibile in toate cartierele orasului. Deci isi lua copii de manuta, pe cei mai marisori, iar pe cei mici ii inghesuia intr-o trasurica de copil a carui roti scartia de greutataea poverii ce trebuia sa o indure. Plansete de copil se auzeau in dimineata prea timpurie pentru niste sufletele asa delicate.
Dupa ce misiunea era indeplinita, cu greu pentru ca copii nu erau asa usor de convinsi sa ramana fara de mama lor in grija unor straini, mama alerga sa prinda trenul care o ducea la servici unde isi petrecea cea mai mare parte din zi. La ora 14:00 pm mama iesea din schimbul unu si alerga prin magazine sa faca cumparaturile zilnice. Nu era usor, pentru ca erau cozile imense la orice magazin. In sfarsit rasufla usurata urcand in tren cu gandul ca isi va tine copilasii in curand in brate. O ora binemerita de odihna intr-un tren imbacsit de fum de tigara si zgomote stridente impeltite cu injuraturi si cuvinte obscene ale unor calatori.
A ajuns in gara orasului. In drum spre cresa, unde e cel mai  mic, mai face cateva cumparaturi stand iar la niste cozi imense. Era ceva placut in statul asta la cozi, oamenii faceau cunostinta intre ei si isi imaprtaseau bune si rele in timp ce asteptau, doar asa reuseau sa socializeze.
Isi lua copii si fericita, iar in drum spre casa asculta bucuroasa glascioarele plangacioase sau privea cu duiosie fetele transfigurate de fericire ca in sfarsit o au pe mama lor alaturi. Era singurul timp de peste zi in care mama putea sa-si asculte copii in liniste.
Ajunsi acasa incepea rutina zilei. Mama mai aduna de prin casa ceea ce dimineata nu reusise in timp ce copii se dezbracau de uniformele lor si se imbracau in hainde de casa. Apoi se spalau si se asezau la masa pentru o gustare pe fuga pentru ca mama trebuia sa pregateasca manacare pe a doua zi si pachetele-merindea pentru sot si ea. Mai erau haine de spalat, pe vremea aceea nu existau masini de spalat automatic, spala cu mana sau daca erau mai multe le baga in masina de spalat Alba-Lux, dar periodic trebuia sa le scoata si sa le limpezeasca in apa rece pentru ca nu era apa calda numai la anumite ore.
Cand cina era gata, toaat familia era deja acasa. Se asezau la masa apoi fiind tarziu se pregateau de culcare.
Asa se incheia fiecare zi intr-o familie din vremea regimului comnunist. Emisiunile la TV erau limitate, nu apucai sa urmaresti vreo emisiune, sau chiar daca cumva prin absurd nimereai sa intri in pat mai repede, adormeai instantaneu.
Dimneata o lua de la capat...