…. si m-am intors la Domnul
Cu inima zdrobita, neiubita de nimeni si neinteleasa, zaceam in ungherul intunecat al deznadejdii, asteptandu-mi sfarsitul. "Oare atat a fost tot?" ma intrebam adesea; "Nu mai exista pentru mine nici o speranta?"
Asa m-a gasit Domnul, atunci cand atat de timid, a batut la usa inimii mele. Nu puteam crede ca cineva ma mai poate iubi si nu i-am dat ascultare. Stateam dupa zavor si prin crapatura usii ma uitam sa vad ce m-ar putea indemna ca sa-I deschid!? Lumina pe care o emana a trecut prin ochiul meu la suflet lasandu-mi o pace si-o stare de fericire ce nu o pot descrie, nu mai intalnisem pe cineva care sa ma priveasca cu atata iubire si bunatate ...
Avea mainile strapunse iar pe cap o cununa de spini insangerata, pieptul ii era rosu, parca era plin de trandafiri … atata jale … atata durere … intrebarea se nascu in inima mea: "oare cine i-au pricinuit toate acestea?" Si mi-a raspuns constiinta: „Tu cu pacatul tau!” Crunta remuscare pe care am simtit-o in pieptul meu m-a trantit la pamant.
Am tras incet zavorul gandindu-ma cu groaza la pedeapsa ce ma astepta, meritam moartea.
Nu deschid, sa plece… mai bine nu …. poate alta data … nu vreau sa intre acum!
Stateam incremenita cu zavorul tras, ma asteptam sa dea buzna, sa ma ia la cearta, sa-mi ceara sa fac lucruri pe care nu as fi fost in stare sa le fac …. Asa a trecut o vreme iar treptat linistea si pacea s-au asternut peste fiinta mea. Intr-un tarziu m-am uitat sa vad ce face? De ce nu intra? Statea tacut si-am inteles ca va intra doar daca ii voi deschide eu insumi, El nu va fosta usa. Atunci n-am mai putut sa stau nepasatoare si usa I-am deschis-o larg. Odata cu Oaspetele-mi drag, a intrat atata lumina, atata pace si un balsam minunat, cum nu mi-am putut imagina vreodata.
M-a luat m-a dus la scaldatoare, apoi m-a imbracat intr-o haina de printesa, mi-a pus inel pe deget si incaltari noi mi-a dat, sa pot strabate tot tinutul si sa povestesc tuturor despre mantuirea mea. Asa am ajuns la voi si va marturisesc ca nu l-as mai lasa niciodata sa plece din inima mea.
„Iata Eu stau la usa si bat, daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine!”
Asa va cheama Domnul pe voi toti care mai stati departe de El! Veniti, veniti la EL
Pavel Valeria
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu