Am cules fructele zilelor si le-am pus intr-un cos de aur pe cantarul cerului.
Nu sunt multe, dar nici prea grele, totusi Cel ce vegheaza a spus: “Ajunge, au atins greutatea necesara, se poate stopa culesul zilei, vino sa-Mi predai roada zilelor tale.”
Poti sa te impotrivesti unei astfel de chemari?
Culegeti-va zilele cat mai bine si umpleti-va cosul cu roade bune pentru ca nu stiti cand vi se va spune: “Gata, ajunge!”
...........
Stau intre pamant si cer cu bratele intinse ca o balanta. Pun in causul drept tot ce va trebui sa las atunci cand pasi-mi voi indrepta spre cer: familia cu sotul si iubitii mei copii, mama, surioarele, fratiorul meu... imi aduc aminte cat de nerabdatoare si ce staruitor strigam inainte de a se naste el, fratiorul meu... „Balza, ada-mi un flaciol!” 😇 Vor ramane fratii si surioarele dragi cu care m-a infratit Domnul ... cu cata dragoste m-au inconjurat atunci cand tot idealul meu se prabusea... Acei frati si surori carora nu le-am vazut chipul dar ii voi recunoaste dupa dragostea care mi-au aratat-o in clipa deznadejdii mele.
Ce mai am de pus? Cariera? Locuinta, intre a carui pereti s-au petrecut clipele de declin dar si de rebilitare din viata mea? Toate si toti imi sunt dragi, dar acestea nu ma pot tine aici!
Acum o sa pun in cusul stang ceea ce imi imaginez ca ma asteapta acolo. Un loc pregatit pentru mine chiar de Domnul Isus... Nu stiu cum arata, va trebui sa ma il vad prin credinta. Cert este ca colo nu va mai fi plans si durere, nu va fi frig si nu voi suferi nici de caldura, toata suferinta va lua sfarsit.
De ce sunt asa sigura ca voi ajunge in cer?
Pentru ca stiu ca este o fagaduinta facuta pentru mine: ” …. acolo unde voi fi Eu sa fie si ei!” si mai stiu ca Dumnezeu este credincios fagaduintelor Lui.
Ramas bun, ne vedem acasa !!!
si aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu