Atunci cand vrei sa salvezi pe cineva de la innec este nevoie sa astepti sa se zbata victima pana oboseste, mai ales daca e panicata, apoi sa o apuci din partea din spate ca nu cumva sa te traga si pe tine in jos. Stind ca cinva este acolo sa-l salveze ii va da putere sa lupte. Panica face ca victima sa nu constientizeze situatia si singura dorinta este sa se agate de ceva sa poata respira. Tot asa este si cu cel ce se intoarce la Dumnezeu. Nu trebuie sa dam navala sa-l ajutam sa il salvam, trebuie lasat sa vada singur unde este si cu Cine are de-a face apoi daca ne cere ajutorul sa intervenim, pentru ca este inca buimacit de marea schimbare si "bunavointa" noastra, uneori mai aspra ar putea sa-l incetineasca sau chiar sa-l doboare. Este suficient sa stie ca nu e singur ca oricand are nevoie de ajutor, il va primi. Sa nu uitam in schimb sa-i aratam dragoste. Si sa nu uitam ca noi am parcurs deja o parte din "drum" pe cand cel nou-venit este la inceput, sa avem grija ce "hrana" ii oferim... bucatele tari sunt pentru cei obisnuiti deja cu acest fel de "mancare".
Daca stam pe intuneric si dintr-o data cineva aprinde becul, ne dor ochii si instantaneu ii inchidem, tot asa este si pentru cel ce vine din intuneric la lumina, este "buimac"... sa-l lasam sa se obisnuiasca cu lumina.
La fel si cu cel ce a cazut. Este nevoie sa-l lasam un timp sa se "tavaleasca" in noroi pana oboseste apoi sa incercam sa-i aratam noroiul si sa nu incercam sa-l curatim noi. El s-a aruncat , el sa se curete... cu ajutorul lui Dumnezeu, bineinteles.
NU UITATI SA FITI BUNACIUNI !
aVLy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu