Dragostea este de doua feluri , fireasca sau duhovniceasca.
Cea fireasca se va intreba mereu:
Cea mai mare fericire a unui om poate sa fie in acelasi timp cel mai mare pacat a lui? Da, poate!
Raiul si iadul se pot intalni in acelasi timp in aceiasi inima?
Este posibil ca o clipa sa zbori de fericire si in clipa urmatoare sa poti muri de suferinta? Posibil!
Cate-o data este gresit sa iubesti o anumita persoana dar nu poti sa-ti oprimi sentimentele. Parerile de rau ar trebui sa apara ulterior dar ele intarzie sa vina. Firescul ar intreba:
"Omului poate sa-i para rau pentru cea mai mare fericire pe care a simtit-o vreo data in viata lui?"
Omul isi sustine acest gen de iubire infrumusetand orice fel de injosire, de insulta, de ura... orice s-ar intampla nu poate renunta la aceasta iubire. Iubeste cu pasiune chiar daca cealata persoana nu mai este, nu raspunde iubirii lui. In loc sa fie fericit asa cum crede isi lungeste durerea, suferinta si o face cu placere.
Acest gen de iubire duce la moarte! Ea face rau celor din jur, este egoista, impulsiva si pornita pe razbunare. Ea vrea ce crede ca i se cuvine dar nu da nimic in schimb. Este posesiva si periculoasa iar atunci cand nu primeste ce vrea raneste, intristeaza si chiar ucide...
Dragostea adevarata este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.(1Corinteni 13:4-7)
Aceasta dragoste duce la viata!
aVLy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu