Sa fi bun/a dar nu numai cu numele

Am cautat sa vad de unde vine acest cuvant, acest nume de "bunic" , "bunica" si nu am gasit mare lucru.

Bun, bună însemnând "bunic", "bunică" se explică prin căderea substantivului determinat, din sintagmele tată-bun, mamă-bună, aparţinând limbajului copiilor, în care bun avea sensul de bază al adjectivului, denumirea explicându-se prin acele trăsături ale bunicilor ce ne-au rămas în memoria afectivă din copilărie şi au fost fixate în portretele clasice ale lui Delavrancea. 

 Adevarul este ca acest nume se potriveste perfect unui tata sau mama de tata sau de mama de copil. Venirea unui nepot te face mai bun, mai rabdator, mai iubitor. desemenea este adevarata ca iti iubesti nepotii mai m ult decat ti-ai iubit copii. Bine, exista si excepti, dar nu ne gandim la ele :)
Cand vine primul nepot se schimba ceva, iniam intinereste si durerile din trup dispar. El e primul care te numeste "bun" , "buna" fara sa stie prea multe despre tine. Nu  ne cerecteaza, nu vor sa ne schimbe, ne accepta asa cum suntem, cu riduri, cu opinteli, cu balbaieli... se poarta cu noi asa cum nimeni nu s-a purtat in viata, nici parinti, nici rudeniile, si nici chiar proprii copii. Este o legatura nevazuta care ne uneste de la primele clipe, o legatura a dragostei neconditionata, o iubire dumnezeiasca. 
Nimeni nu ne-a spus vreo data in viata atat de dulce si nevinovat: "Bunule, bunica!" 
In cer vom primi un nume nou si parerea mea este ca fiecare va avea numele asa cum a trait pe pamant, cei plini iubire se vor numi Iubire, ceo plini de pace se vor numi Pace, cei plini de mila se vor numi Mila, cei buni se vor numi Buni. Dar uni din noi vom purta numele de Bun inca de aici de pe pamant, ce minunat! Slavit sa fie Domnul si binecuvantati toti nepotii!
NU CREZI?
Nici eu nu am crezut, dar sa stiti ca asa este :)