🌠Trecutul nu se uita.
Crezi ca l-ai uitat, dar ramane mereu acolo undeva, se ascunde intr-un colt al mintii. Chiar daca ai impresia ca l-ai uita, el nu te uita. Si chiar daca cumva se pierde in timp, ni-l aminteste cineva, ceva...
Intamplarile pe care le-am trait ne definesc ca oameni, bune si rele...
Atata timp cat existam, trecutul nostru continua sa traiasca in noi.
Amintirile, dureroase ori fericite, pot scadea in intensitate, dar el, trecutul, ramane acolo, neprafuit, nedornic sa ne paraseasca.
Putem ierta si sa credem ca am uitat dar odata cineva, ceva ne v-a aminti.
Dumnezeu ne iarta greselile in urma pocaintei, dar ne lasa amintirea...
Trecutul e al Diavolului, prezentul al nostru iar viitorul al lui Dumnezeu. 💚
La inceput a fost Cuvantul...
"Evanghelizarea trebuie udata cu lacrimi si sange"
"Nu va este frica?"
"De ce sa ne fie frica?"
"Frate, am citit ca vin islamiti cu automatele si ciuruie oriunde se aduna pocaitii si lasa numai trupuri moarte si sfarticate, nu va este frica ca vor veni sa arunce boambe peste noi aici? "
N-am sa uit niciodata ce mi-a spus omul acela. S-a uitat la mine si a spus:
"Frate Paul, pocainta este de doua feluri, pocainta uscata si pocainta udata. Pocainta uscata nu aduce niciodata roada, pocainta udata aduce roada. Iar pocainta este udata cu lacrimi si cu sange. Noi am hotarat sa avem o saptamana de evanghelizare si-am hotarat sa o udam, sa o udam cu lacrimile noastre si sa o udam cu sangele nostru, ca sa se mantuiasca cei dragi ai nostri. Frati si surori, cand l-am auzit m-au trecut fiori.. L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi faca parte de aceeiasi credinta ca si a lor sa pot predica.
Am predicat evanghelia timp de o saptamana. In fiecare seara s-au intors al Dumnezeu sute si mii de oamenii. Dupa a treia seara a venit televiziunea nationala din Pakistan si reprezentatii ziarelor centrale din Pachistan. Au aflat ca este un predicator din Romaniane-au luat interviuri si nu au dat cu boambe in noi pentru ca ne-a pazit Dumnezeu. S-au intors al Dumnezeu mii si mii de oameni. De ce? Pentru ca oamenii aceeia au spus ca credinta trebuie udata.... Biblia spune ca cine seamna cu lacrimi va secera cu bucurie.
PAUL NEGRUŢ
Domnul meu si Dumnezeul meu
Aveam 9-10 ani si dorinta mea de a-L gasi pe Dumnezeu era vie. Nu
cunosteam prea multe despre El dar aveam deja cateva experiente cu El.
M-a salvat din multe situati neplacute. Intervenea atunci cand nu mai
aveam nici o speranta, cand totul se naruia, atunci cand orice ajutor
dinafara era imposibil, cand eram acuzata de semenii mei desi nu eram
vinovata. Imi amintesc cum a intervenit atunci cand am crezut ca nimeni
nu-i de partea mea si imi fugea pamantul de sub picioare. A scos
adevarul la lumina si toti potrivnici mei au cazut de rusine. O pace
imensa a luat loc deznadejdii care ma cuprinse.
L-am vazut ca Bun Samaritean. Atunci nu stiam pilda, dar mi-a ramas in minte amintirea acelei intamplari si mai tarziu am stiut ca El a fost.
Eram intr-o alimentara comunista si fara sa vreau am atins un borcan prea iesit in afara si s-a spart. O angajata a inceput sa tipe la mine si sa ma faca cu ou si otet, mi-a spus tot ce i-a venit la gura. A durat "o vesnicie" aceea "sapuneala" si am inceput sa plang pentru ca nu aveam bani la mine, intrasem sa-mi cumpar un pachet de biscuiti. Imi era asa de rusine si eram asa plina de frica pentru ca nu stiam ce se va intapla cu mine, incat nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic. Atunci am simtit o mana calda pe crestetul meu si cineva cu o voce dulce si linistita a promis ca plateste pentru mine.... Nu-mi mai amintesc daca am multumit dar stiu ca in clipa aceea am simtit o pace ce mi-a umplut fiinta si mai simt si acum mirosul parfumului de pe mana "binefacatorului" meu care imi stergea lacrimile. Nu stiu cum arata pentru ca rusinea ma coplesise si nu puteam sa-mi ridic privirea din pamant, dar ce-mi amintesc foarte bine este caldura vocii, era ca o adiere de vant, ca o mangaiere, ca un balsam pus pe rana...
Au mai fost asemenea interventii si cu trecerea anilor am inteles ca Dumnezeu imi era aproape , ma veghea si-mi purta de grija. Multumesc Tata Ceresc!
La fel s-a intamplat si acuma. Am crezut ca sunt pierduta, ca am fost lepadata si uitata, dar nu-i asa, aztazi mi-a aratat ca El ma mai iubeste, ca El este cu mine. Slava Lui!!!! Slava slava slava tie Doamne!!!!
L-am vazut ca Bun Samaritean. Atunci nu stiam pilda, dar mi-a ramas in minte amintirea acelei intamplari si mai tarziu am stiut ca El a fost.
Eram intr-o alimentara comunista si fara sa vreau am atins un borcan prea iesit in afara si s-a spart. O angajata a inceput sa tipe la mine si sa ma faca cu ou si otet, mi-a spus tot ce i-a venit la gura. A durat "o vesnicie" aceea "sapuneala" si am inceput sa plang pentru ca nu aveam bani la mine, intrasem sa-mi cumpar un pachet de biscuiti. Imi era asa de rusine si eram asa plina de frica pentru ca nu stiam ce se va intapla cu mine, incat nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic. Atunci am simtit o mana calda pe crestetul meu si cineva cu o voce dulce si linistita a promis ca plateste pentru mine.... Nu-mi mai amintesc daca am multumit dar stiu ca in clipa aceea am simtit o pace ce mi-a umplut fiinta si mai simt si acum mirosul parfumului de pe mana "binefacatorului" meu care imi stergea lacrimile. Nu stiu cum arata pentru ca rusinea ma coplesise si nu puteam sa-mi ridic privirea din pamant, dar ce-mi amintesc foarte bine este caldura vocii, era ca o adiere de vant, ca o mangaiere, ca un balsam pus pe rana...
Au mai fost asemenea interventii si cu trecerea anilor am inteles ca Dumnezeu imi era aproape , ma veghea si-mi purta de grija. Multumesc Tata Ceresc!
La fel s-a intamplat si acuma. Am crezut ca sunt pierduta, ca am fost lepadata si uitata, dar nu-i asa, aztazi mi-a aratat ca El ma mai iubeste, ca El este cu mine. Slava Lui!!!! Slava slava slava tie Doamne!!!!
Cine a daramat zidurile Ierihonului?
Pastorul unei Biserici, fiind nou, a hotarat sa faca o vizita neasteptata la Scoala duminicala. Invatatorul cand l-a vazut a spus:
- O pastore, bine ai venit! Copii sunt nerabdatori sa va raspunda la orice intrebare.
Pastorul linistit se aseza in mijlocul copiilor si intreba:
- Copii, cine a daramat zidurile Ierihonului?
Se facu o liniste de mormant si copii il priveau cu ochii mari... In sfarsit unul se ridica timid si aproape plangand a spus:
- Frate pastor, eu va spun sincer ca nu am daramat niciun zid!
Pastorul revoltata si profund dezamagit convoca comitetul si plin de suparare spuse:
-Fratilor, am fost in vizita la scola duminicala si trebuie sa va spun ca am ramas dezamagit, nici macar un copil nu a stiut cine a daramat zidurile Ierihonului. Se poate asa ceva? Unul dintre ei chiar a spus ca el nu a facut-o...
Fratii din comitet au plecat capetele si niciunul nu a spus nimic. Unul mai indraznet a spus:
- Frate pastor eu cunosc familia acestui copil, este foarte evlavioasa si corecta, deci eu cred ca ar trebui sa credem ca nu el a facut-o daca asa a spus!
😂😂😂
Acceptarea incercarilor
Pe de altă parte, niciun grad posibil de sfinţenie sau de eroism care a fost atins vreodată de vreunul dintre cei mai mari sfinţi nu este dincolo de ce a hotărât El să producă în final în fiecare dintre noi. Lucrarea nu va fi încheiată în viaţa aceasta: dar El vrea să ne ducă la un stadiu cât mai avansat înainte de moarte. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să fim surprinşi dacă avem greutăţi. Când un om se întoarce la Cristos şi pare că îi merge destul de bine (în sensul că unele obiceiuri rele sunt corectate acum), el are deseori sentimentul că ar fi normal ca lucrurile să meargă acum fără probleme. Când vin necazuri – boli, probleme financiare, noi ispite – el este dezamăgit. El are sentimentul că aceste lucruri poate că ar fi fost necesare să-l trezească şi să-l facă să se pocăiască în zilele lui rele de demult; dar de ce acum? Deoarece Dumnezeu îl îmboldeşte acum spre un nivel mai înalt: îl pune în situaţii în care va trebui să fie mult mai curajos sau mai răbdător sau mai iubitor decât a visat vreodată că poate fi. Nouă ni se pare că nu este necesar: dar lucrurile se petrec aşa pentru că noi încă nu avem nici cea mai vagă idee despre lucrul extraordinar pe care vrea El să-l facă din noi.
C.S. Lewis în Creştinismul redus la esenţe
Tată!
Nu am cerut să-mi dai avere, nici străluciri să-mi dai mereu,
Eu Te-am rugat să-mi dai putere, să pot răzbi când mi-este greu.
Nu am cerut doar împlinire, nici satisfacţii-n viaţa mea,
Ci doar puţină fericire, măcar un strop din pacea Ta.
Nu am cerut să fiu mai mare, nici faima unui împărat,
Ţi-am spus: "Părinte, vindecare! Vreau doar atât: să fiu curat!"
Nu am cerut hambare pline, nici vii şi holde fel de fel,
Ci doar iubirea pentru Tine, pentru Isus Emanuel.
Nu am cerut să faci minune, nici fapte mari, ca să mă schimb,
Ci doar puţină-nţelepciune, să-mbraci cu ea al vieţii nimb.
Nu am cerut prea mult Părinte, nimic din ce e pământesc,
În rugăciune iau aminte, la tot ce spun, la ce gândesc.
Nu am cerut, deşi Scriptura, spune "De ceri, ţi se va da!"
Dar teamă-mi e să deschid gura, mai bine fă Tu voia Ta!
Dacă voi cere ce nu-i bine, ceva ce nu-i de trebuinţă,
Mă voi căi, mi-o fi ruşine, voi fi lipsit de biruinţă.
Dă-mi Doamne,Tată, îndurare, lumină din Lumina Ta,
Fii o candelă pe cărare, să străluceşti în viaţa mea!
Atunci când firea-ar vrea să zică: "Îmi este frică şi mi-e greu!"
Tată, prin Duh Sfânt mă ridică, căci Unul eşti Tu, Dumnezeu!
"Copile!
De ţi-aş fi dat bani, bogăţie şi împliniri în viaţa ta,
N-ai fii ştiut să Îmi ceri Mie, nu ai cunoaşte voia Mea,
Nu Îmi ceri faimă, nici putere şi bine faci, căci toţi acei,
Care aleargă după-avere, au ca stăpâni alţi dumnezei.
M-ai implorat să-ţi dau izbândă, şi-n trup deplină vindecare,
Dar cum ai ştii tu de osândă, dacă n-ai ştii ce-nseamnă "Doare" ?
Numai acel care acceptă să simtă-n palme pironirea,
Poate o rană ca să lege, căci înţelege ce-i iubirea.
Prin suferinţă, omenirea, cu mic, cu mare-ar trebui,
Spre ceruri să-nalţe privirea, gândind serios la veşnicii,
Smeritul zilnic meditează şi proşternat Îmi mulţumeşte,
Nebunul caută nimicirea, cel înţelept, se pocăieşte."
21/08/13, Barcelona - Lucica Boltasu
Eu Te-am rugat să-mi dai putere, să pot răzbi când mi-este greu.
Nu am cerut doar împlinire, nici satisfacţii-n viaţa mea,
Ci doar puţină fericire, măcar un strop din pacea Ta.
Nu am cerut să fiu mai mare, nici faima unui împărat,
Ţi-am spus: "Părinte, vindecare! Vreau doar atât: să fiu curat!"
Nu am cerut hambare pline, nici vii şi holde fel de fel,
Ci doar iubirea pentru Tine, pentru Isus Emanuel.
Nu am cerut să faci minune, nici fapte mari, ca să mă schimb,
Ci doar puţină-nţelepciune, să-mbraci cu ea al vieţii nimb.
Nu am cerut prea mult Părinte, nimic din ce e pământesc,
În rugăciune iau aminte, la tot ce spun, la ce gândesc.
Nu am cerut, deşi Scriptura, spune "De ceri, ţi se va da!"
Dar teamă-mi e să deschid gura, mai bine fă Tu voia Ta!
Dacă voi cere ce nu-i bine, ceva ce nu-i de trebuinţă,
Mă voi căi, mi-o fi ruşine, voi fi lipsit de biruinţă.
Dă-mi Doamne,Tată, îndurare, lumină din Lumina Ta,
Fii o candelă pe cărare, să străluceşti în viaţa mea!
Atunci când firea-ar vrea să zică: "Îmi este frică şi mi-e greu!"
Tată, prin Duh Sfânt mă ridică, căci Unul eşti Tu, Dumnezeu!
"Copile!
De ţi-aş fi dat bani, bogăţie şi împliniri în viaţa ta,
N-ai fii ştiut să Îmi ceri Mie, nu ai cunoaşte voia Mea,
Nu Îmi ceri faimă, nici putere şi bine faci, căci toţi acei,
Care aleargă după-avere, au ca stăpâni alţi dumnezei.
M-ai implorat să-ţi dau izbândă, şi-n trup deplină vindecare,
Dar cum ai ştii tu de osândă, dacă n-ai ştii ce-nseamnă "Doare" ?
Numai acel care acceptă să simtă-n palme pironirea,
Poate o rană ca să lege, căci înţelege ce-i iubirea.
Prin suferinţă, omenirea, cu mic, cu mare-ar trebui,
Spre ceruri să-nalţe privirea, gândind serios la veşnicii,
Smeritul zilnic meditează şi proşternat Îmi mulţumeşte,
Nebunul caută nimicirea, cel înţelept, se pocăieşte."
21/08/13, Barcelona - Lucica Boltasu
Gandurile ca frunzele..
Cand estim sarac gasesti mai usor lucruri care sa te faca fericit!
Lasa-ma sa trec prin viata ta, poate ca eu sunt cea destinata sa deschid o fereastra spre fericire...
Unde este dragoste, frica lipseste cu desavarsire... frica este pacatul care ne scoate afara, acolo unde este scrasnirea dintilor...
"Noi crestini traim o mare poveste de dragoste. Mirele nostru ne curteaza iar noi, Mireasa Lui, ne imbatam de dragoste in prezenta Lui. Cuvintele Lui curg ca mierea in inimile noastre...
nunta se apropie, emotiile sunt mari, dar dragostea pentru El, dragostea ce o purtam in inimni ne copleseste
Atunci cand am spus "Da, vrem sa fim ai Tai!" dragostea Lui a adus in noi bucuria, pacea, rabdarea, bunatatea, credinciosia..."
Lasa-ma sa trec prin viata ta, poate ca eu sunt cea destinata sa deschid o fereastra spre fericire...
Unde este dragoste, frica lipseste cu desavarsire... frica este pacatul care ne scoate afara, acolo unde este scrasnirea dintilor...
"Noi crestini traim o mare poveste de dragoste. Mirele nostru ne curteaza iar noi, Mireasa Lui, ne imbatam de dragoste in prezenta Lui. Cuvintele Lui curg ca mierea in inimile noastre...
nunta se apropie, emotiile sunt mari, dar dragostea pentru El, dragostea ce o purtam in inimni ne copleseste
Atunci cand am spus "Da, vrem sa fim ai Tai!" dragostea Lui a adus in noi bucuria, pacea, rabdarea, bunatatea, credinciosia..."
Promisiune
🌞Domnul meu si Dumnezeul meu🌞
Voi face tot ce vrei Tu si nu ma voi mai sprijinii pe brat de carne, dar fa sa raman puternica si orice umbra de oboseala sa dispara. Nu vreau sa ranesc pe nimeni nici sa iau dretptul nimanui, de aceea voi accepta tot ce imi rezerva viata fara sa ma plang si fara sa caut sa inteleg de ce se intampla asta.
N-am sa privesc in urma ci ochii mei vor fi mereu pironiti la Cer. ⛅N-am sa intreb: "de ce am trecut prin toate acestea?" doar ma voi cerceta sa vad ce am de invatat din ele... poate imi va lua ceva timp pana sa inteleg, dar nu-i nimic, nu este graba. ☔
Sunt pregatita sa fiu testata... sunt pregatita pentru toate testele, dar te rog sa ramai langa mine, sa ma ti de mana pana la capat. Trecutul, prezentul si viitorul sunt in mana Ta, Domnul meu si Dumnezeul meu, Te rog scrie si in dreptul meu: "Biruinta!" Pana acuma m-am luptat cu fortele mele si am avut esec dupa esec, acum voi lupta alaturi de Tine, pentru slava Ta, Domnul Meu!
💛Tu esti Dorul meu, esti Viata mea si Fericirea mea, nu lasa sa fim despartiti nici aici nici in vesnicii. Ajuta-ma sa privesc la Tine cu mintea limpede sa-ti inteleg voia si niciodata sa nu apuc pe o alta cale decat pe cea trasata de tine.
Asculta-mi glasul cand ma rog... pentru slava numelui Tau, mantuieste pe cei dragi ca sa nu mai fie robii celui rau ci sa te glorifice pe Tine, Cel care merita toata slava si gloria in veci amin !!!
🌟🌟🌟
Voi face tot ce vrei Tu si nu ma voi mai sprijinii pe brat de carne, dar fa sa raman puternica si orice umbra de oboseala sa dispara. Nu vreau sa ranesc pe nimeni nici sa iau dretptul nimanui, de aceea voi accepta tot ce imi rezerva viata fara sa ma plang si fara sa caut sa inteleg de ce se intampla asta.
N-am sa privesc in urma ci ochii mei vor fi mereu pironiti la Cer. ⛅N-am sa intreb: "de ce am trecut prin toate acestea?" doar ma voi cerceta sa vad ce am de invatat din ele... poate imi va lua ceva timp pana sa inteleg, dar nu-i nimic, nu este graba. ☔
Sunt pregatita sa fiu testata... sunt pregatita pentru toate testele, dar te rog sa ramai langa mine, sa ma ti de mana pana la capat. Trecutul, prezentul si viitorul sunt in mana Ta, Domnul meu si Dumnezeul meu, Te rog scrie si in dreptul meu: "Biruinta!" Pana acuma m-am luptat cu fortele mele si am avut esec dupa esec, acum voi lupta alaturi de Tine, pentru slava Ta, Domnul Meu!
💛Tu esti Dorul meu, esti Viata mea si Fericirea mea, nu lasa sa fim despartiti nici aici nici in vesnicii. Ajuta-ma sa privesc la Tine cu mintea limpede sa-ti inteleg voia si niciodata sa nu apuc pe o alta cale decat pe cea trasata de tine.
Asculta-mi glasul cand ma rog... pentru slava numelui Tau, mantuieste pe cei dragi ca sa nu mai fie robii celui rau ci sa te glorifice pe Tine, Cel care merita toata slava si gloria in veci amin !!!
🌟🌟🌟
Dumnezeul meu
Dumnezeu este ca VANTUL🌀
Nu il vedem dar Il simtim;
Cand arsita e mare, puterile scad si speranta este aproape inexistenta, El vine ca o rafala racoritoare si fierbinteala, naduful .. dispare...
Cand frigul ne cuprinde si inghetul este gata sa ne doboare, El alunga norii si lasa ca razele roarelui sa ne incalzeasca, sa topeasca gheata din inimile noastre.
Tot El , ca si vantul, aduce ploaia binecuvantata⛈ atunci cand seceta e mare si suntem, insetati si osteniti. Ne uda brugii din arie si nadejdea incolteste din nou...
Dumnezeu este ca apa de izvor.. 🚰
Oricat ai bea din ea nu te saturi;
Crezi ca tu o stapanesti dar de fapt ea te stapaneste pe tine..
Nimeni nu o poate controla atunci cand este "involburata" 🌊dar racoreste cand este canicula, potoleste setea si omul nu poate trai fara ea...
Dumnezeu e foc mistuitor...🔥
Purifica tot ce atinge..
Nu il vedem dar Il simtim;
Cand arsita e mare, puterile scad si speranta este aproape inexistenta, El vine ca o rafala racoritoare si fierbinteala, naduful .. dispare...
Cand frigul ne cuprinde si inghetul este gata sa ne doboare, El alunga norii si lasa ca razele roarelui sa ne incalzeasca, sa topeasca gheata din inimile noastre.
Tot El , ca si vantul, aduce ploaia binecuvantata⛈ atunci cand seceta e mare si suntem, insetati si osteniti. Ne uda brugii din arie si nadejdea incolteste din nou...
Dumnezeu este ca apa de izvor.. 🚰
Oricat ai bea din ea nu te saturi;
Crezi ca tu o stapanesti dar de fapt ea te stapaneste pe tine..
Nimeni nu o poate controla atunci cand este "involburata" 🌊dar racoreste cand este canicula, potoleste setea si omul nu poate trai fara ea...
Dumnezeu e foc mistuitor...🔥
Purifica tot ce atinge..
Ciuperca
Exista, astazi, peste 38.000 de soiuri de ciuperci. Unele cresc deasupra solului, altele in pamant. Unele sunt comestibile (nu contin substante toxice si au un gust bun), altele sunt halucinogene, iar altele sunt otravitoare. Unele ciuperci otravitoare pot fi preparate in asa fel incat sa-si piarda din toxicitate si sa poata fi mancate. Soiurile comune sunt usor de gasit pe toate pietele din lume, in schimb cele greu de obtinut, cum ar fi trufele sau matsutake, se gasesc in cantitati foarte mici si sunt foarte scumpe, fiind considerate delicatese. Ciupercile sunt foarte diferite intre ele, ca forma, consistenta si gust sau ca mod de dezvoltare.
Nu putem vorbi despre ciuperci fara a aminti efectele lor halucinogene. Iar aceste efecte nu au fost apreciate doar in revolutionarii ani 1960, ci dovezile arheologice sugereaza ca ele serveau unor scopuri religioase cu sute de ani inainte. Se crede ca samanii siberieni si vikingii consumau Amanita muscaria in timpul ceremoniilor religioase. In Mixtec Vienna Codex (secolele XIII–XV) se spune ca unele ciuperci cu efecte asupra sistemului nervos erau folosite in ceremonii religioase in vechiul Mexic. Preotii catolici au facut adnotari detaliate despre consumul de ciuperci halucinogene de catre populatiile native din Mexic, dupa cucerirea acestuia in 1519. Dupa ce efectul halucinogen trecea, "consumatorii" le prezentau consatenilor viziunile lor despre viitor.
Oamenii cunosc si apreciaza ciupercile de cand lumea, probabil ca stiu de ele de cand exista ei pe pamant. Numai ca, de-a lungul istoriei, acestea au fost considerate cand aliment, cand dusman. Erau (si sunt!) gustoase, delicioase, erau invaluite chiar intr-o ceata de mister si de magie, caci nu stiau exact unde sa le incadreze, dar in acelasi timp erau considerate toxice si mortale. Evident, pana acum cateva sute de ani, oamenii consumau doar ciuperci care cresteau liber, iar multe dintre ele erau otravitoare. Chiar si astazi, unii oameni sunt micofili, adorand ciupercile, iar altii sunt micofobi, nesuportandu-le! Dupa cum spuneam mai sus, povestea ciupercilor se pierde in negura istoriei, dupa o expresie celebra. S-au gasit urme de ciuperci comestibile in situri arheologice din Chile vechi de 13.000 de ani. Chinezii le apreciau din punct de vedere culinar si medical si aveau cunostinte despre cultivarea lor deja cu sase secole inaintea erei noastre. De altfel, de la ei avem primele dovezi clare ale consumului de ciuperci. Egiptenii antici, aztecii si alte popoare din America Centrala si de Sud le considerau hrana zeilor. Grecii si romanii le aveau si ei în meniu, insa doar cei din patura superioara a societatii. Acestia aveau chiar si niste degustatori speciali, care gustau ciupercile inaintea stapanului, pentru ca acesta sa nu cumva sa se otraveasca. Celebrul Dioscoride, cel care a clasificat toate plantele medicinale cunoscute in vremea sa (secolul I i.H.), elogia ciupercile, iar marele poet roman Horatiu sustinea ca este mai usor sa renunti la aur si argint decat la o mancare de ciuperci. Imparatul roman Claudius (secolul I d.H.) punea pe acelasi plan ciupercile cu gloria generalilor sai.
Este o carte unde se noteaza tot, binele si raul facut
Este o carte unde se noteaza tot, binele si raul facut, nimeni nu v-a putea sa se ascunda atunci cand in fata lui va fi pusa aceasta carte.
In cartea de aducere aminte este mortalizata orice fapta de dreptate, acolo se consemneaza cu fidelitate orice ispita careia i s-a rezistat, orice pacat biruit, orice cuvant de mila exprimat. Acolo se inregistreaza orice gest de sacrificiu, orice suferinta si necaz indurat epentru Cristos. Dar exista deasemenea un raport al pacatelor.
.....
In timp ce Isus mijloceste pentru supusii Harului Sau, Satan ii acuza inaintea lui Dumnezeu ca sunt calcatori ai legii.
Isus nu le scuza pacatele ci face trimitere la pocainta si credinta lor si cerand iertare pentru ei Isi inalta mainile ranite inaintea Tatalui spunand: "Ii cunosc pe nume, i-am sapat in palmele Mele!"
M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. Daniel 7:13 14Tendinta de-a crede ca este vorba despre a doua venire a lui Isus este mar, dar am citi cartea "TRagedia veacurilor" scrisa de Ellen White si am descoperit ca de fapr nu este vorba despre a doua venire pe pamant ci El vine la Cel imbatranit de zile in ceruri, pentru a primi stapanirea, slava si imparatia care ii vor fi date la incheierea lucrarii Sale de Mijlocitor . Aceasta venire si nu cea a doua Lui venire pe pamant, a fost prezisa de profetie ca va avea loc la sfarsitul celor 2300 de zile in anul 1844.
In cartea de aducere aminte este mortalizata orice fapta de dreptate, acolo se consemneaza cu fidelitate orice ispita careia i s-a rezistat, orice pacat biruit, orice cuvant de mila exprimat. Acolo se inregistreaza orice gest de sacrificiu, orice suferinta si necaz indurat epentru Cristos. Dar exista deasemenea un raport al pacatelor.
.....
In timp ce Isus mijloceste pentru supusii Harului Sau, Satan ii acuza inaintea lui Dumnezeu ca sunt calcatori ai legii.
Isus nu le scuza pacatele ci face trimitere la pocainta si credinta lor si cerand iertare pentru ei Isi inalta mainile ranite inaintea Tatalui spunand: "Ii cunosc pe nume, i-am sapat in palmele Mele!"
Iată că te-am săpat pe mâinile Mele... Isaia 49:16
Hristos trebuie să vină de două ori! - Dave Hunt
În afară de aceasta, gândul că al treilea război mondial ar iniţia necazul cel mare, contrazice afirmaţia apostolului Pavel, şi anume că ziua Domnului va veni pe neaşteptate, atunci când lumea va crede că a ajuns la pace şi siguranţă. Oricum două războaie îngrozitoare cu dimensiuni globale, care au costat viaţa a milioane de oameni, nu au dat naştere la apariţia lui antihrist. Şi tot aşa nici un al treilea război mondial nu va face. Dimpotrivă, tensiunile şi rivalităţile vor creşte şi lumea ar fi mai dezbinată decât a fost vreodată, şi vor trebui să treacă ani mulţi şi decenii, până rănile se vor vindeca. Nu, pentru a determina lumea să primească pe antihrist cu braţele deschise este nevoie de evenimente cu totul neobişnuite. Vrem să reflectăm ce ar putea fi acestea.
Evenimentele fără precedent, care au zguduit Europa de răsărit în anul 1989, arată că omul de pe stradă are propriile păreri, cu toate schimbările deosebit de mari clare, şi nu este aşa uşor de condus, precum s-a sperat. Conducătorii guvernelor din ţările fostului bloc răsăritean au de luptat cu greutăţi masive, ca să impună programele lor de guvernare. Şi Gorbaciov, cu tot prestigiul lui, pe care şi l-a câştigat ca luptător înaintaş pentru libertate, a trebuit să-şi ridice pălăria.
În toate statele din fostul bloc de răsărit, euforia provocată de libertatea nou câştigată a făcut foarte repede loc trezirii la realitate. Masele populare revoltate au ieşit din nou în stradă, ca să adreseze cerinţe noi regimurilor pe care ele cu câteva săptămâni înainte le-au aclamat frenetic. Deja după o săptămână oamenii au mărşăluit în România şi au protestat împotriva conducătorilor lor, considerându-i că le-au înşelat încrederea. Şi cu toate alegerile democratice, această ţară nu va ajunge curând la linişte. Însă tocmai aceste experienţe arată că trebuie să aibă loc ceva de neimaginat, pentru ca lumea să se unească sub antihrist şi chiar să i se închine.
Oricare ar fi rezultatul produs de această schimbare, trebuie ca ea să cuprindă în acelaşi timp toată omenirea, şi nu numai o ţară sau o anumită regiune. Antihrist va domina peste lumea întreagă: „Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina …” (Apocalipsa 13.7-8). Ce va determina omenirea – mahomedani, iudei, hinduşi şi chinezi – să facă aceasta?
Este un eveniment de o formă aşa de dramatică, că fulgerător va avea un astfel de efect: este răpirea credincioşilor. Realmente ea este singurul eveniment imaginabil, care ar putea determina lumea să se unească într-o domnie mondială şi o religie mondială şi fără ezitare să se supună lui antihrist ca dictator mondial. Şi prin aceasta avem o altă dovadă convingătoare pentru faptul că răpirea credincioşilor trebuie să aibă loc înainte de arătarea lui antihrist şi înainte de necazul cel mare. Vrem să încercăm să ne descriem consecinţele acestui eveniment neobişnuit.
Să ne imaginăm numai ce vacuum moral şi spiritual va lua naştere când toţi aceia care vestesc adevărul Evangheliei şi au trăit corespunzător ca „sare” şi „lumină”, vor fi luaţi într-o clipă de pe pământ. Familii, obşti săteşti, şcoli, întreprinderi şi comune vor rămâne în urmă fără nici o influenţă din partea lui Dumnezeu şi a lui Hristos. Duhul lui Dumnezeu va înceta să mai convingă conştiinţele acelora care până în momentul acela au respins pe Hristos. Este de neimaginat efectul bulgărelui de zăpadă al unei astfel de pierderi mondiale, venită deodată, al îndepărtării tuturor barierelor morale. În sfârşit umanismul va avea atunci posibilitatea neîngrădită să dovedească că el este capabil să creeze condiţii de viaţă ideale.
Aceeaşi dimensiune vor avea şi urmările sociale şi politice, când deodată multe milioane de oameni vor dispărea de pe pământul acesta. Evenimentul va veni aşa de neaşteptat, va fi aşa de atotcuprinzător şi de înspăimântător, că nu se pot imagina efectele asupra echilibrului sufletesc al celor rămaşi în urmă. Milioane şi milioane de oameni vor trăi văzând, şi totuşi fără să creadă ochilor lor, cum din jurul lor celor puţin câţiva oameni vor dispare din jurul lor. Văzând ceea ce nu se considera ca fiind posibil, milioane de oameni rămaşi în urmă îşi vor pierde mintea.
Autoturismele fără conducător şi avioanele fără pilot nu numai că vor produce un haos mondial, ci vor dezlănţui şi o panică de dimensiuni necunoscute. Operaţii chirurgicale întrerupte, tribune fără vorbitori, maşini de salvare fără conducător, personal decimat în centrele de comunicare, întreruperi în transportul de marfă şi servicii, toate acestea, care fac parte din viaţa noastră zilnică, se vor cufunda în haos şi se vor termina într-o baie de sânge. Şoc, consternare şi groază vor fi urmările acestui eveniment istoric, care vor paraliza lumea. Orice încercare de a explica toate acestea va suprasolicita chiar şi pe cei mai strălucitori gânditori.
Frica de fenomene necunoscute şi de repetarea lor va cuprinde lumea. A fost o luare în captivitate în masă? Cine va fi următoarea victimă? Ce putere galactică îşi face aici jocul cu omenirea? Ce va face în continuare această putere fără milă, care nu se face cunoscut? Ce soartă vor avea victimele? Au fost ei duşi ca sclavi pe o planetă îndepărtată? Sau pur şi simplu i-a îndepărtat din universul fizic, aşa că ei au încetat să mai existe?
La toate nivelele de administrare se vor ţine şedinţe de criză – în şcoli şi universităţi, în etajele superioare ale conducătorilor de concerne mari, în parlamentele statale şi orăşeneşti, în cabinetele şefilor de conducere, în Pentagon, în Kremlin. Pretutindeni vor lipsi membri. Naţiunile Unite nu vor fi capabile să dea o explicaţie pentru cele petrecute sau să întocmească un plan împotriva repetării acestui eveniment.
Vor trece luni de zile până când ordinea va fi cât de cât restabilită. Împletitura devenită şi aşa complicată în sistemul bancar şi financiar va fi foarte greu de descâlcit. Domenii mari din economie şi industrie vor deveni paralizate prin aceea că va lipsi personalul de serviciu pentru deservirea sistemelor EDV înalt tehnologizate şi a altor echipamente importante. Ingineri şi oameni de ştiinţă cu deosebite cunoştinţe şi aptitudini vor lipsi pretutindeni, şi nu va fi nimeni acolo, care să ofere soluţiile necesare.
Nici nu poţi să-ţi dai bine seama ce înseamnă în cele din urmă astfel de căderi la nivel mondial. Cel mai puternic lovite vor fi Statele Unite ale Americii. Chiar dacă ar fi numai o parte mică din numărul celor care în sondajul de opinie s-au declarat creştini născuţi din nou la noi în ţară, totuşi răpirea credincioşilor ar decima foarte mult populaţia acestei ţări. Cei care mărturisesc că sunt creştini adevăraţi se află pretutindeni în poziţii cheie. Dispariţia lor ar duce SUA la marginea prăpastiei şi o va mâna în braţele Europei de vest, unde biserica şi aşa este moartă în cele mai mari teritorii, aşa că pierderea în societate ar trebui să nu fie aşa de mare.
În China şi Africa este posibil să se ducă lipsă de mult mai mulţi oameni. Dar cei dispăruţi vor fi în cea mai mare parte muncitori simpli şi ţărani, ale căror misiuni vor putea fi preluate fără probleme de şomerii de până acum. La nevoie se vor lua studenţi sau militari. În Rusia va fi asemănător: vor lipsi într-adevăr milioane de oameni, dar vor fi puţini aceia care au ocupat poziţii cheie. Va fi uimitor cât de mare este pierderea în Israel. În ţările mahomedane, hinduiste şi budiste dimpotrivă, vor lipsi puţini oameni. Însă toată omenirea va trebui să ia cunoştinţă cu consternare despre această pierdere irecuperabilă.
Nu este nici o îndoială: răpirea este singurul eveniment imaginabil care poate provoca panică şi temeri mari la nivel mondial de aşa natură, că omenirea mânată de îndoială şi deznădejde va primi cu bine un dictator mondial. Aceasta este de fapt singura consecinţă logică. Pierderea deodată a milioane şi milioane de oameni în toată lumea va determina fără îndoială la cei rămaşi în urmă ai tuturor naţiunilor un sentiment de apartenenţă comună, căci împreună au avut parte de o catastrofă pustiitoare, la care trebuie să fi fost în joc forţe cosmice.
În primul rând nu se va găsi nici o explicaţie ştiinţifică raţională. Nici măcar acelora care în trecut au auzit despre răpirea Bisericii nu le va veni gândul că răpirea a avut probabil loc. Dumnezeu nu va permite să se găsească adevărul. Şi atunci din haosul produs se va ridica antihrist, un om echipat cu puterea lui satan. El va face semne şi minuni, va da o explicaţie „ştiinţifică” liniştitoare pentru tot ce a avut loc şi în afară de aceasta va prezenta un plan de salvare bine gândit şi aducător de speranţă.
Omenirea nu va fi cuprinsă imediat de o stare de amoc moral, cu toate că nu va mai fi nici o conştiinţă care să-i atenţioneze de pierzare. Aşa cum satan a înşelat-o pe Eva, ca să-i ridice sentimentul valorii de sine şi în cele din urmă să fie ca Dumnezeu, tot aşa el va înşela toată lumea:
Şi atunci se va arăta cel nelegiuit, … Arătarea lui se va face prin puterea satanei, cu tot felul de minuni, semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună; pentru ca toţi cei care n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi (2 Tesaloniceni 2.8-12).
Se poate numai presupune ce ipoteze convingătoare va oferi antihrist pentru a explica dispariţia în masă a oamenilor. Sunt deja mai multe explicaţii în circulaţie, dintre care desigur una va fi valabilă, atunci când va avea loc răpirea. Mulţi adepţi ai New-Age aşteaptă de exemplu o dispariţie deodată a milioane de oameni pretutindeni în lume. Probabil aşa ceva va avea loc atunci când va fi o mulţime suficientă de oameni, care este pregătită să facă un salt cuatic într-o dimensiune mai superioară de cunoaştere, prin care va lua naştere o specie nouă – Homo noeticus. Totodată toţi aceia, care nu sunt la aceeaşi înălţime spirituală şi prin urmare nu pot lua parte la saltul evolutiv istoric, vor fi luaţi într-o dimensiune metafizică, unde vor fi curăţiţi, înainte ca ei să poată reveni în lumea fizică.
Unii adepţi ai cultului UFO (OZN) pretind că au primit „descoperiri” despre o răpire în masă, care urmează să aibă loc. Urmare unor „transmisii” diferite, în curând vine ziua când acei extratereştrii, care au adus omenirea pe pământ, vor interveni ca să împiedice colapsul ecologic. Atunci, când „noua ordine mondială” va fi impusă omului, toţi cei care nu vor să se supună lor vor fi duşi pe o flotă UFO (OZN), care înconjoară pământul. Rebelii vor fi duşi pe o planetă a sclavilor şi acolo vor fi supuşi unei torturi psihice. Abia după aceea ei vor putea să se reîntoarcă pe pământ. Unde duce „lucrarea de rătăcire”, despre care a vorbit Pavel, pe om!
Conducătorii unei mişcări, care se numeşte »World Instant of Cooperation«, cred de asemenea că o parte importantă a omenirii de pe pământul acesta trebuie înlăturată, pentru ca „să cureţe” planeta. „Descoperirea” lor vorbeşte într-adevăr despre un proces succesiv, în care milioane de oameni vor fi înlăturaţi pe parcursul unui timp îndelungat, dar o dispariţie deodată ar îndeplini acelaşi scop. Un conducător al mişcării scrie:
Multe schimbări vor avea loc în curând în lumea aceasta … prin forţa naturii, care pe baza legitimităţii cere înapoi planeta ei …
Ca să aibă loc aceasta, ea trebuie să frângă puterea energiei negative, care radiază din întunecimea rasială a omului, care dă naştere la dezechilibru … Dacă mai mulţi oameni ar fi atins culmea unei trepte superioare de cunoaştere, atunci energia spirituală ar fi compensat dezechilibrul, şi natura nu ar fi trebuit să ia ea însăşi lucrurile în mână …
Natura va intra curând în ciclul ei de curăţire. Însă aceia care nu vor să participe la schimbarea lumii vor fi înlăturaţi în următoarele decenii. ( John Randolf Price, Practical Spirituality (Quartus, 1986), pag. 17-19.)
Treptat, în timp ce se restabileşte o anumită ordine şi desfăşurarea de putere incredibilă a lui antihrist devine vizibilă pentru fiecare, oamenii încep să se mândrească cu ei înşişi şi să se considere privilegiaţi ai soartei. În unanimitate vor fi de părere că ceea ce iniţial arăta ca o mare nenorocire, în realitate era mai degrabă o înlănţuire fericită cu o însemnătate deosebită pentru evoluţia speciei umane. Cei care nu merită să trăiască, aşa se va crede, au fost înlăturaţi şi aceia care supravieţuiesc devin tot mai mult conştienţi de faptul că în ei a avut loc o transformare tainică. O specie nouă şi superioară, potrivită pentru o chemare mai înaltă, va părea că se răspândeşte pe planeta pământ!
O anumită atmosferă sărbătorească se va instala, când cunoaşterea va creşte, că o epocă nouă (New Age) a început, o epocă de aur cu posibilităţi de dezvoltare nemaiîntâlnite, o epocă a păcii şi cooperării mondiale, aşa că omului i se va oferi o bunăstare nemărginită. Omenirea în totalitate nu va mai consta din state, care să concureze între ele şi împărţite în fracţiuni religioase, care luptă una împotriva celeilalte, ci toţi oamenii se vor concentra asupra fraternităţii demult uitate şi cu toţi vor avea o dată pentru totdeauna un singur ţel (care după părerea lor a şi fost atins) – paradisul pe pământ.
Visul lui Carl Sagan despre un pământ încorporat într-o comuniune intergalactică nu va mai părea atunci utopic. ( Placa de aur, care a fost dusă de sonda spaţială Voyager, conţine un mesaj adresat inteligenţei extraterestre, pe care ea o va descoperi cândva şi va trebui să-l descifreze. Conceput de Carl Sagan şi semnată de preşedintele de atunci Jimmy Carter, acest mesaj va trebui să servească, ca noi locuitorii pământului să devenim cât se poate de curând o familie globală, în speranţa că într-o zi noi ne vom putea integra într-o comuniune intergalactică.)
Clădirile bisericilor vor fi pline. Va avea loc o mare trezire spirituală a „creştinismului” fals, care va prezenta pe antihrist ca Hristos şi sub care toate religiile se vor uni într-o religie mondială, cultul lui antihrist. Marea decădere, care conform lui Pavel trebuie să aibă loc înainte de arătarea lui antihrist (2 Tesaloniceni 2.3) şi care acum este deja în desfăşurare, va avea atunci un efect deplin. Retragerea deodată a tuturor acelora care mereu au încercat să intervină pentru o învăţătură sănătoasă, va lăsa în urmă o biserică „creştină” a decăderii, care va deveni un loc de întâlnire al tuturor celorlalte religii sub conducerea papei.
Şi aici devine din nou clar, că răpirea trebuie neapărat să aibă loc înainte de necazul cel mare. Adevăraţii creştini ar demasca pe antihrist şi i s-ar împotrivi. De aceea ei „trebuie luaţi din drum”, aşa fel ca el şi adepţii lui să aibă libertate neîngrădită să clădească utopia lor umanistă. Intenţia lui Dumnezeu este să prezinte fiecărui om marele adevăr al Evangheliei, şi anume că pentru omenire nu este nici o speranţă în afară de salvarea oferită de Hristos. Ca să dovedească aceasta, trebuie oferită posibilitate neîngrădită lui satan şi adepţilor lui pământeni să transforme lumea într-un paradis, dacă vor putea. „Dumnezeul lumii acesteia” trebuie să conducă lumea aceasta un timp prin antihrist; şi luarea de pe pământ a tuturor creştinilor adevăraţi este absolut necesară în acest scop.
Creştinii adevăraţi nu ar putea face altfel, dacă ei ar trăi în lumea aceasta după preluarea puterii de antihrist, decât să se împotrivească semnului fiarei şi adorării chipului ei. Urmarea ar fi, că ei toţi ar fi omorâţi. Însă nu este nici un indiciu că Dumnezeu va ocroti pe credincioşi în timpul necazului cel mare. Dimpotrivă se spune:
I s-a dat [lui antihrist] să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. … I s-a dat [profetului mincinos] putere … să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei … şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei … (Apocalipsa 13.7,15-18).
Biserica, mireasa Mielului, trebuie neapărat să fie luată deja, căci antihrist niciodată nu va putea face război împotriva acelora, şi să-i biruiască, despre care Domnul nostru a spus: „şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui” (Matei 16.18). Dar cine sunt atunci aceşti „sfinţi”? Trebuie să fie aceia care se vor declara de partea lui Hristos în timpul necazului cel mare şi vor plăti cu viaţa credinţa lor nouă. Aşa citim în Apocalipsa lui Ioan:
După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini. …
Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului (Apocalipsa 7.9,14).
O răpire după necazul cel mare nu ar fi o „nădejde fericită”. Da, ar fi un eveniment fără o importanţă mare, căci numărul creştinilor care ar supravieţui ar fi foarte mic, şi care atunci vor putea fi răpiţi. Ar putea creştinii să primească semnul lui antihrist, ca să supravieţuiască şi la sfârşitul necazului să poată fi răpiţi? Desigur, nu! Biblia atenţionează categoric:
Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă … (Apocalipsa 14.9,10).
Răpirea înainte de necazul cel mare ia influenţa lui Dumnezeu, pe care El o exercită prin milioane de creştini credincioşi, după care antihrist abia atunci se va putea arăta şi lua măsuri potrivite pentru obţinerea domniei mondiale. Prin această răpire la timp se va împlini făgăduinţa lui Dumnezeu faţă de Biserică, aceea de a o păzi de mânie, de a o lua de pe pământ (1 Tesaloniceni 1.10; 5.9; Apocalipsa 3.10). Apostolul Ioan a văzut în viziunea lui ce pustiiri vor lovi lumea în mod supranatural: „Toţi munţii şi toate insulele s-au mutat din locurile lor”. El a auzit cum glasul lui Dumnezeu a poruncit celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!” (Apocalipsa 16.1). Însă mireasa Mielului nu va mai fi pe pământ şi nu va avea parte de mânia lui Dumnezeu (2 Corinteni 11.2; Efeseni 5.31-33).
Aşa cum Noe a fost pus în siguranţă prin corabie înainte de a veni potopul şi aşa cum Lot a fost scos din Sodoma, pentru ca cetatea să poată fi distrusă, tot aşa şi Biserica va fi luată de pe pământ înainte ca el să fie lovit de judecata lui Dumnezeu cu pustiiri mondiale fără precedent. Pavel a îndemnat pe credincioşii din Tesalonic:
Când vor zice [necredincioşii]: „Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei … Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ … Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie [în contrast cu ei], ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos … Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept … să vă dea odihnă atât vouă … cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos … (1 Tesaloniceni 5.3,4,9; 2 Tesaloniceni 1.7,8).
Sunt însă mulţi creştini care sunt împotriva unei răpiri înainte de necazul cel mare. Ei fac aceasta, deoarece într-un astfel de caz Hristos ar trebui să vină de două ori spre pământ – o dată înainte de necazul cel mare, ca să răpească Biserica Sa, şi apoi încă o dată ca să nimicească pe antihrist împreună cu armatele lui la Ierusalim şi să salveze pe Israel. »Unde stă scris în Noul Testament că sunt două a doua venire a lui Hristos sau două etape ale celei de-a doua veniri?«, întreabă în mod just aceia care resping gândul la o răpire tainică.
Cu acelaşi drept se poate pune contra-întrebarea: »Unde stă scris în Vechiul Testament că Mesia va veni de două ori?« Aceasta nu stă scris niciunde. La niciunul din profeţi nu este exprimat aşa ceva, cu toată mulţimea lucrurilor profeţite. Şi cu toate acestea afirmaţiile lor nu pot fi interpretate altfel. Aşa cum am constat deja, este imposibil să se plaseze toate afirmaţiile profeţilor referitoare la Mesia în aceeaşi perioadă de timp: cum poate fi El omorât, şi în acelaşi timp să întemeieze şi să conducă o împărăţie veşnică? Cum poate El fi lepădat de Israel, şi în acelaşi timp să domnească pe scaunul de domnie al lui David? El trebuie pur şi simplu să vină de două ori! Nu este altă posibilitate să se aducă la unison ceea ce altfel ar fi total contradictoriu.
De aceea nu surprinde că profeţiile Noului Testament referitoare la a doua venire prezintă o problemă asemănătoare şi necesită o rezolvare asemănătoare. Nu se poate pur şi simplu contopi într-un singur eveniment tot ceea ce Noul Testament spune despre revenirea lui Hristos: mai întâi El trebuie să meargă în întâmpinarea Bisericii, s-o întâmpine în văzduh şi să meargă împreună cu ea în casa Tatălui, unde sunt „multe locuinţe”. Şi în al doilea rând El trebuie să apară pe pământ în putere şi slavă, ca să înlăture pe antihrist, ca să oprească războiul nimicitor de la Armaghedon, ca să salveze rămăşiţa lui Israel care mai trăieşte şi să instaureze Împărăţia Sa de o mie de ani. Ambele ţeluri sunt de natură aşa de diferită că printr-o singură acţiune ele nu pot fi realizate.
La aceasta se adaugă, că multe locuri din Scriptură prezintă aceste evenimente importante aşa fel, ca şi cum ele nu ar fi parte componentă ale unui singur proces. Pavel scrie de exemplu: „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor …” (2 Tesaloniceni 2.1). Se pare că el ar enumera aici: mai întâi este venirea şi în al doilea rând unirea. Venirea lui Hristos în putere şi glorie pentru pedepsirea necredincioşilor realmente nu are nimic a face cu acel eveniment în care El va aduna în jurul Lui în văzduh pe creştinii credincioşi, pentru a-i conduce să le dea plata cerească.
Hristos vine odată pentru Israel, altă dată pentru Biserică. Aceste evenimente nu au nimic a face unul cu altul şi de aceea nu pot avea loc în acelaşi timp. Pavel numeşte pe unul „arătarea slavei” şi pe celălalt „fericita nădejde” (Tit 2.13). Un eveniment este prezentarea publică a puterii şi slavei pentru judecarea lumii, şi celălalt conducerea miresei Sale în sărbătoarea nunţii cereşti, într-o răpire care rămâne tainică, intenţionat tăinuită faţă de necredincioşi.
Venirea lui Hristos, despre care în Zaharia 14.4 se spune: „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor”, nu poate avea loc în acelaşi timp cu ceea ce se spune în făgăduinţa prezentată de Pavel: „Apoi, noi cei vii, … vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4.17). Venirea Lui „cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor …” (Iuda versetele 14,15) nu poate avea loc în acelaşi timp cu evenimentul descris în 1 Corinteni: „… morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi” (1 Corinteni 15.52). Venirea Lui vizibilă în putere şi glorie , care va fi asemenea fulgerului pe cer (Matei 24.27), când orice ochi Îl va vedea (Apocalipsa 1.7), nu descrie evenimentul despre care stă scris în Ioan 14.3: „… Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”
Pe Hristos Îl însoţesc spre Armaghedon „oştile din cer …, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat” (Apocalipsa 19.14). Deoarece mai înainte în acest capitol este vorba de sărbătoarea nunţii din cer, se poate trage concluzia că este mireasa Lui, îmbrăcată „în in subţire, strălucitor şi curat” (versetul 8), care va reveni triumfând alături de El în trupul de înviere, ca să domnească pe pământ.
Sunt şi alte motive, că Domnul trebuie să vină de două ori. Sunt nu numai cele două misiuni, pe care Hristos trebuie să le îndeplinească, care sunt aşa de diferite, că nu pot fi executate într-un singur proces, ci şi stările existente pe pământ la venirea Sa trebuie clar ordonate în timpuri diferite. Aşa de exemplu Hristos a vestit, că El va veni într-un timp de pace şi bunăstare, când au loc activităţi comerciale şi oameni se desfătează – atunci, când cel mai puţin se poate aştepta la judecată:
Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului Omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. (Matei 24.37-39)
Cu cuvintele acestea Isus nu a descris a doua Sa venire de la sfârşitul necazului cel mare, când mânia lui Dumnezeu va aduce nimicirea pe pământ şi armatele lumii acesteia se vor confrunta la Armaghedon. În timpul acela oamenii nu vor fi – ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic – „la câmp” sau „la moară” şi nicidecum nu vor serba cu bucurie, aşa cum se spune despre lumea dinainte de potop. În mod clar Isus descrie aici timpul la care s-a gândit Pavel când a scris: „Când vor zice: pace şi siguranţă!”
Oamenii dinainte de potop nu s-au gândit nicidecum la judecata lui Dumnezeu. Însă la a doua venire, când bătălia de la Armaghedon va fi în desfăşurare, lumea va fi demult înţeles că judecata lui Dumnezeu a venit peste ea şi ei au strigat deja către munţi: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului” (Apocalipsa 6.16). Deci El trebuie să vină de două ori! Şi argumentele prezentate aici nu sunt totul.
Hristos va veni într-un timp când chiar şi creştinii vor fi într-un somn adânc (Matei 25.5); însă apoi se spune iarăşi, că El vine când frica şi groaza vor fi mari, deci când nimeni nu poate dormi: „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. … Îndată după acele zile de necaz … vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare slavă” (Matei 24.21,29-30).
Pe de o parte Isus ne explică, că El va veni atunci când împrejurările din lumea aceasta nicidecum nu lasă să se întrevadă venirea Sa: „căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi” (Matei 24.44). Însă El va veni după ce antihrist a preluat domnia şi toată viaţa de pe planeta aceasta stă scurt înainte de nimicire.
Hristos a atenţionat: „Şi dacă zilele acelea [ale nimicirii] n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa” (Matei 24.22). Însă totodată El a promis: „dar, din pricina celor aleşi [Israel], zilele acelea vor fi scurtate” (versetul 22). Cum să aibă aceasta loc? Precis prin venirea Sa vizibilă pe pământ în putere şi glorie, aşa cum este descris câteva versete după aceea. Şi în acest caz cu siguranţă nu este vorba de răpirea credincioşilor.
Aşa cum nu este posibil să se contopească într-un singur eveniment ceea ce Vechiul Testament spune despre venirea lui Mesia, tot aşa nu este posibil să se contopească într-un singur eveniment ce spune Noul Testament despre revenirea Sa. Şi aşa cum ucenicii ar fi trebuit să tragă concluzia, că Mesia trebuie să vină mai mult decât o singură dată pe pământ, tot aşa şi noi trebuie să credem că Hristos va trebui să mai vină de două ori.
Unii cred că Hristos va întâmpina Biserica Sa în văzduh şi apoi imediat o va lua cu El pe pământ, ca să salveze pe Israel şi să nimicească pe vrăjmaşii Lui. Dar aceasta nu ar fi împlinirea făgăduinţei Lui, aceea de a duce pe ai Săi în casa Tatălui, şi în afară de aceasta, nu este felul în care un mire îşi tratează mireasa. Nu este mult mai corect, aşa cum lasă să se înţeleagă Apocalipsa 19.7-10, dacă El o ia la Sine în cer, pentru ca mai întâi să aibă părtăşie intimă cu ea, înainte ca El apoi s-o aducă înapoi pe pământ şi împreună cu ea să domnească 1000 de ani?
Răpirea înainte de necazul cel mare oferă timp lui Hristos să Se preocupe intens cu ai Săi în cer, aşa cum ne este făcut cunoscut şi în Scriptură: „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup” (2 Corinteni 5.10). Întâlnirea cu Hristos în văzduh şi revenirea imediată la Armaghedon nu corespunde acestei afirmaţii.
Au fost scrise o mulţime de cărţi împotriva răpirii credincioşilor înaintea necazului cel mare, însă nici un argument nu contrazice motivele principale, pe care le-am prezentat spre justificarea ei:
1. Răpirea înainte de necazul cel mare este singurul eveniment plauzibil, care ar determina lumea să se unească sub conducerea lui antihrist şi să-l adore.
2. Răpirea timpurie este pasul decisiv pentru anularea influenţei Duhului Sfânt care lucrează în creştinii credincioşi, şi astfel să lase mâna liberă lui antihrist, de care el are nevoie.
3. Răpirea trebuie să aibă loc înainte de necazul cel mare, pentru că numai prin luarea Bisericii se pot împlini două profeţii, fără ca ele să se contrazică: a) Antihrist va putea exercita autoritate neîngrădită asupra tuturor locuitorilor pământului, şi el va omorî pe toţi care refuză să i se închine. b) Porţile Locuinţei morţilor nu vor putea să pună stăpânire pe Biserică.
Dispariţia a milioane de oameni va mâna lumea îngrozită în braţele „hristosului” universal, care va fi suveranul unei religii mondiale noi. El o va mângâia în temerile ei şi va aduce ordine în haos. Sunt unele argumente care vorbesc în favoarea acestei credinţe noi, căci antihrist va da impresia că el este Hristos, care aduce pace lumii. Mângâiată, satisfăcută şi hotărâtă pentru loialitate, lumea va saluta cu mare bucurie pe »salvatorul« ei.
„Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).
"Perle crestine"
Poporule, dacă te pocăieşti, am să lucrez în mijlocul tău ca n filme…
Un păstor spuse la o înmormântare: „Acest cadavru a fost membru în biserica noastră peste 30 de ani.”
Pseudo profeţie: „Suflete cu ochelari, cu cizme de cauciuc din rândul doi…”
Un păstor care vizita o închisoare şi a nenorocit mesajul predicii sale cu introducerea: „Mă bucur foarte mult să văd aşa de multă lume aici.”
O soră mai în vârstă s a apropiat de misionarul care predicase în acea dimineaţă despre lucrurile veşnice şi i a spus: „Frate, n am ştiut cum e iadul cu adevărat până n aţi venit dumneavoastră aici.”
Anunţ: „Predica de duminică seara va fi despre chinurile iadului. Veniţi mai repede ca să participaţi la repetiţia de cor.”
Cei ce mă cunoaşteţi ştiţi că nu obişnuiesc să mă duc la sfârşit să dau mâna cu oamenii la uşă. Asta pentru că în copilărie am auzit de prea multe ori spunându se de la amvon: „Şi acum îl rugăm pe fratele să treacă în spate ca să i strângă fraţii mâna la uşă.” Nici atunci şi nici acum nu mi place să mi strângă cineva mâna „la uşă”…
Mulţumiţi-I lui Dumnezeu pentru toate lucrurile… Păstorul unei anumite biserici obişnuia să includă întotdeauna în rugăciunea de început a serviciului divin un subiect pentru care să-I mulţumească lui Dumnezeu. Făcea aceasta pentru a instaura de la început un climat de optimism şi de încredere în Dumnezeu. Una dintre duminici a fost însă din cale afară de ploioasă şi rece, iar cei veniţi la adunarea bisericii erau foarte puţini la număr. Un mucalit a rostit printre dinţi: „Sunt curios pentru ce va mulţumi păstorul nostru astăzi…” Cu faţa senină şi cu întreaga fiinţă plină de recunoştinţă, păstorul s a rugat: „Doamne, Îţi mulţumim că nu toate duminicile sunt ca aceasta!”
Un păstor care vizita o închisoare şi a nenorocit mesajul predicii sale cu introducerea: „Mă bucur foarte mult să văd aşa de multă lume aici.”
O soră mai în vârstă s a apropiat de misionarul care predicase în acea dimineaţă despre lucrurile veşnice şi i a spus: „Frate, n am ştiut cum e iadul cu adevărat până n aţi venit dumneavoastră aici.”
Anunţ: „Predica de duminică seara va fi despre chinurile iadului. Veniţi mai repede ca să participaţi la repetiţia de cor.”
Cei ce mă cunoaşteţi ştiţi că nu obişnuiesc să mă duc la sfârşit să dau mâna cu oamenii la uşă. Asta pentru că în copilărie am auzit de prea multe ori spunându se de la amvon: „Şi acum îl rugăm pe fratele să treacă în spate ca să i strângă fraţii mâna la uşă.” Nici atunci şi nici acum nu mi place să mi strângă cineva mâna „la uşă”…
Mulţumiţi-I lui Dumnezeu pentru toate lucrurile… Păstorul unei anumite biserici obişnuia să includă întotdeauna în rugăciunea de început a serviciului divin un subiect pentru care să-I mulţumească lui Dumnezeu. Făcea aceasta pentru a instaura de la început un climat de optimism şi de încredere în Dumnezeu. Una dintre duminici a fost însă din cale afară de ploioasă şi rece, iar cei veniţi la adunarea bisericii erau foarte puţini la număr. Un mucalit a rostit printre dinţi: „Sunt curios pentru ce va mulţumi păstorul nostru astăzi…” Cu faţa senină şi cu întreaga fiinţă plină de recunoştinţă, păstorul s a rugat: „Doamne, Îţi mulţumim că nu toate duminicile sunt ca aceasta!”
Scrisoare catre fiul meu
Fiule esti comoara cea mai de pret pe care o am pe acest pamant. Te-am adus pe lume cu mare dificultate, chiar cu pretul vietii si te iubesc ca lumina ochilor mei. Am incercat sa-ti sadesc in caracter principii solide care sa-ti ajute in viata, dar undeva am dat gres. Am vrut ca atunci cand vei fi mare sa poti sa iei viata in piept si sa poti strabate greutatile ei cu intelepciune pentru a fi fericit. Am incercat sa-ti sadesc dragostea in inima, pentru tot ce-i frumos si sa te indrum pe cel mai drept, corec si adevarat drum pentru a trai frumos in mijlocul acestei lumi stricate. Este adevarat ca de multe ori nu ai inteles mijlocul prin care te-am dus la aceste valori, dar odata, cand vei avea si tu copii vei intelege. Am pus tot ce-am avut mai bun in cresterea ta, in educatia ta si m-a durut enorm atunci cand tu nu ai apreciat, ba chiar ai nesocotit dediacrea mea. Dar nu-i nimic, tu esti fiul meu darg si am trecut peste asta. De cate ori ai fost bolnav as fi vrut sa-ti iau durerea si sa sufar eu in locul tau, dar atitudinea ta, respingerea ta imi taia inimia in mii de bucatele. Nu ti-am inteles niciodata dispretul si indiferenta cu care ma tartai cate-o data, mai ales ca eu te-am crescut cu dargoste cu sacrificiu ..... ma intreb si azi unde am gresit?
Am muncit pe branci ca tie sa nu-ti lipseasca nimic, sa te pot trimite la cele mai bune scolii. Desi poate ca nu am putut face asa de mult cum ti-ai dorit-o tu, sa sti ca am facut tot ce am putut si cu toata dargostea. Vreau sa sti ca nu imi datorezi nimic, daca as vrea o rasplata, pot spune ca deja am primit-o prin faptul ca imi spui mama.
Astazi nu mai sunt langa tine, dar sa sti dragul meu fiu ca inima mea tot te mai iubeste pentru ca o dargoste de mama este asemenea dragostei lui Dumnezeu. Daca timpul iti va sensibiliza inima si daca regretul va veni in inima ta sa sti ca eu te-am iertat deja pentru toate si ca daca vrei sa fi convins ca tot ce spun este adevatat va trebui sa te lupti ca atunci cand drumul tau pe acest pamant se va sfarsi, sa fi cu mine. Va trebui sa pornesti pe Calea pe care am umblat si eu, adica sa te pocaiesti. Dumnezeu sa te binecuvinteze si mai ales sa te mantuiasaca fiul meu drag.
Mama ta
Ne putem face viata mai usoara?
Sau putem s-o facem mai grea. Biblia ne da cateva ne da cateva indicii.
1. Nu te amesteca in treburile altora 😔
Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca unul care apucă un câine de urechi. Proverbe 26:17
Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. 1Petru 4:15
2. Nu alerga dupa avere 💰
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. 1Timotei6:10
Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.Prov. 15:27
3. Nu te grabi sa vorbesti
Cine îşi păzeşte gura şi limba îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.Prov. 21:23
4. Sa stam in locul in care ne-a pus Dumnezeu
Sunt granite vazute si nevazute, e nevoie sa stim sa nu le depasim...
Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperita... 1Petru 5:1
Cititi cu atentie versetul: Sfatuiesc pe prezbiteriii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter... Deci nu oricine poate da sfaturi oricui, spune: "eu care sunt un prezbiter"
1. Nu te amesteca in treburile altora 😔
Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca unul care apucă un câine de urechi. Proverbe 26:17
Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. 1Petru 4:15
2. Nu alerga dupa avere 💰
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. 1Timotei6:10
Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.Prov. 15:27
3. Nu te grabi sa vorbesti
Cine îşi păzeşte gura şi limba îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.Prov. 21:23
4. Sa stam in locul in care ne-a pus Dumnezeu
Sunt granite vazute si nevazute, e nevoie sa stim sa nu le depasim...
Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperita... 1Petru 5:1
Cititi cu atentie versetul: Sfatuiesc pe prezbiteriii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter... Deci nu oricine poate da sfaturi oricui, spune: "eu care sunt un prezbiter"
Un zambet amar
💔Un preot a fost oprit din cauza vitezei. În
timp ce polițistul era pe punctul de a scrie amenda,cand slujitorul
spune:
" Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! "
Poliția ia înmânat amenda și a spus:
"Duceți-vă și nu păcătuți".
" Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! "
Poliția ia înmânat amenda și a spus:
"Duceți-vă și nu păcătuți".
Declar public crezul meu :)
Am fost acostata pe strada de un martor a lui Iahova si am purtat o discutie despre "Rapire"
😔 La urma am fost acuzata ca imi permit sa cred ca Isus ma va rapi pe mine, o pacatoasa, la revenirea Lui. Mi-a spus ca de acea rapire vor avea parte numai cei desavarsiti, martirii si doar o categorie de crestini.. 😭M-am luptat in aceasta capcana ani buni si era gata sa cad in ea, dar azi declar aici asa: "Eu cred ca voi fi rapita nu pentru ca merit, ci pentru ca Domnul Meu prin har poate sa ma invredniceasca. Mai cred ca lui Dumnezeu nimic nu-i este prea greu si chiar daca unora li se va parea imposibil eu cred ca talharul de pe cruce, azi voi fi cu El" Amin!💖
😔 La urma am fost acuzata ca imi permit sa cred ca Isus ma va rapi pe mine, o pacatoasa, la revenirea Lui. Mi-a spus ca de acea rapire vor avea parte numai cei desavarsiti, martirii si doar o categorie de crestini.. 😭M-am luptat in aceasta capcana ani buni si era gata sa cad in ea, dar azi declar aici asa: "Eu cred ca voi fi rapita nu pentru ca merit, ci pentru ca Domnul Meu prin har poate sa ma invredniceasca. Mai cred ca lui Dumnezeu nimic nu-i este prea greu si chiar daca unora li se va parea imposibil eu cred ca talharul de pe cruce, azi voi fi cu El" Amin!💖
Mergi înainte cu credință!
Uneori nu ai pe ce să îți sprijini capul. Privirea nu mai e limpede din pricina lacrimilor iar durerea te clatină. Nu știi ce să faci și nu știi cum să reacționezi. La ce să te gândești când viața ridică un zid înaintea ta? Gândește-te la moștenirea ta! Nu ce lași aici va conta, ci ceea ce strângi cu Dumnezeu e esențial. Dacă nu strângi cu Hristos, atunci totul este risipit. Niciodată să nu te dai bătut și niciodată să nu pui sabia jos. Oricât de mult ar conta opinia oamenilor, ea este doar vremelnică, pe când judecata lui Dumnezeu este veșnică. Când stai în mijlocul necazurilor, când înfrunți furtunile și vânturile năpraznice să îți aduci aminte de moștenirea ta. Nimeni nu ți-o poate lua și nimeni nu ți-o poate risipi afară de tine. Răspunde încercărilor în așa fel încât să birui răul prin bine ca să aduni cu Dumnezeu.
Cel mai bun răspuns în fața neprietenilor e să rodești și să te pregătești de următorul drum în alergarea pentru Hristos!
Gândește-te la cei ce te iubesc! Ei merită zâmbetul tău și cuvintele tale și dragostea ta. Ei sunt dați de Dumnezeu ca leac pentru durerile tale. Atâția oameni și-au pierdut prietenii pentru că s-au ocupat prea mult de neprieteni. Când te întrebi printre suspine unde este Dumnezeu, să te uiți spre familie, prieteni și acolo îl vei vedea pe Dumnezeu care te privește. De dragul lor să îți stergi lacrimile, să îți sufleci mânecile și să mergi înainte cu credință.
Gândește-te la trecutul și viitorul tău! Nu tot ce ai făcut e drept! Sunt amintiri care dor și ne smeresc! Cântarul de sine trebuie să fie drept și cinstit.
Au fost situații când nu ai fost pocăit. De aceea e bine să taci și să aștepți în tăcere ajutorul Domnului. Să nu uiți că Dumnezeu croiește ziua de mâine. El schimbă vremurile și împrejurările. El înalță și El coboară pe oameni. Viitorul tău depinde de modul cum îți privești trecutul în ziua încercării. Dacă te smerești Dumnezeu te va înălța. E lege sfântă!
Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat: „Domnule Casals, aveți 95 de ani și sunteți unul dintre cei mai mari violocenliști din toate timpurile. De ce încă mai exersați 6 ore pe zi?” Casals i-a răspuns: „Pentru că încă cred că fac progrese.”
Pastor FLORIN IANOVICI
„«...Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn.» Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă...” (1 Petru 3.15)
Um preot nemulţumit
Douăzeci şi cinci de ani am fost preot în biserica romano-catolică şi mărturisesc cu sinceritate că mi-am iubit biserica, şi ea m-a iubit pe mine. Mi-aş fi vărsat ultimele picături de sânge pentru biserica mea şi de o mie de ori mi-aş fi dat viaţa ca să-i extind puterea pe întregul continent America şi în întreaga lume. Marea mea dorinţă şi ambiţie era să convertesc pe protestanţi, căci am fost învăţat că în afara bisericii romane nu există mântuire; mă apăsa gândul că această mare mulţime de protestanţi merge în pierzare.
În Montreal în Canada este o catedrală minunată în care încap 15.000 de oameni. Acolo am predicat deseori. Într-o zi m-a rugat episcopul să vorbesc despre fecioara Maria. Le-am spus oamenilor ceea ce eu pe vremea aceea consideram că este adevărat şi ceea ce preoţii predicau pretutindeni. „Prietenii mei dragi, noi toţi suntem păcătoşi, noi am jignit pe marele şi puternicul Împărat, pe Împăratul împăraţilor! Să mergem noi înşine oare cu mâinile noastre pline de nelegiuirile noastre la Dumnezeu şi să-L rugăm pentru iertare? Nu! Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, noi o avem pe Maria, mama lui Isus, la dreapta Sa! Niciodată, El nu i-a lăsat vreo rugăminte neîmplinită, atunci când El a fost pe pământ, iar ea L-a rugat ceva. Niciodată, El nu a respins-o pe mama Sa în vreun fel oarecare. Să aducem rugăciunile noastre la mama Lui; ea însăşi va merge la Isus; ea se va ruga la picioarele Lui pentru iertarea noastră şi va fi ascultată ...”
În aceeaşi zi, mai târziu, mi-am deschis Biblia. Am citit versetele:
„ ...Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.” (Matei 12, 46-50, compară Marcu 3, 31-35 şi Luca 8, 19-21)
Pe parcursul întregii seri o voce îmi zicea: „Chiniquy, tu ai minţit azi-dimineaţă. Tu ai predicat împotriva Sfintei Scripturi, atunci când ai spus că Maria are putere să primească de la Isus tot ceea ce vrea ea.” M-am rugat.
A doua zi dimineaţa m-am dus la episcopul meu şi l-am rugat să-mi dea voie să-i pun o întrebare.
„Domnule episcop, cine a murit pe cruce pentru dumneavoastră şi pentru mine?”
El a răspuns:
„Isus Hristos.”
„Şi cine Şi-a vărsat sângele pentru vina dumnevoastră şi a mea, Maria sau Isus?”
El a spus:
„Isus Hristos”.
„Cât timp a trăit Maria pe pământ, a venit vreun păcătos la ea, ca să fie mântuit?”
"Nu.”
„Au venit păcătoşi la Isus, ca să fie mântuiţi?”
„Da, mulţi.”
„I-a respins El?”
- „Niciodată.”
„Ştiţi dumneavoastră că Isus le-a spus păcătoşilor: «Mergeţi la Maria, şi ea vă va mântui»?”
- „Nu”, a spus el.
„Vă aduceţi aminte că Isus le-a strigat păcătoşilor sărmani: «Veniţi la Mine!»?
- „Da, El a spus aceasta.”
„Şi-a retras El vreodată aceste cuvinte?”
- „Nu.”
„Isus şi Maria sunt acum în cer. Domnule episcop, puteţi dumneavoastră să-mi arătaţi din Scriptură că Isus Şi-a pierdut din dorinţa şi puterea Sa de a salva pe păcătoşi sau că ceea ce a pierdut El a devenit partea Mariei?”
Episcopul a răspuns:
„Nu.”
Atunci l-am întrebat:
„De ce invităm atunci pe sărmanii păcătoşi să vină la Maria, dacă ea, aşa cum aţi mărturisit dumneavoastră, nu are nimic în comparaţie cu Isus în ceea ce priveşte puterea, harul, dragostea şi compasiunea faţă de cei păcătoşi?”
Sărmanul episcop n-a putut să-mi răspundă. Eu însumi nu eram convertit, căci erau încă multe legături care mă ţineau strâns legat de picioarele papei.
La câţiva ani după aceea am fost trimis la Illinois, ca acolo să înfiinţez o colonie de catolici care vorbeau limba franceză. Am luat cu mine o ceată mare de francezi canadieni. Ne-am stabilit în splendidele preeri ale Illinoisului, ca în numele bisericii romane să le luăm în stăpânire. Am devenit un preot renumit, însă în interiorul meu nu aveam pace, căci nu eram sigur de mântuirea mea. Aveam impresia că Dumnezeu este departe de mine, şi totuşi El era foarte aproape.
Într-o sâmbătă mi-a venit gândul: „Tu ai Evanghelia, citeşte-o şi vei primi lumină”. Pe genunchi şi cu mâini tremurânde am deschis Biblia. Ochii mi-au căzut pe 1 Corinteni 7, 23: „Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor”. Prin aceste cuvinte a venit lumina lui Dumnezeu în viaţa mea şi pentru prima dată am văzut marea taină a mântuirii. Mi-am zis: „Isus m-a cumpărat. Atunci El m-a şi mântuit. Eu nu voi fi mântuit prin faptul că merg la Maria. Eu nu voi fi mântuit prin purgatoriu, spovedanii sau exerciţii de căinţă. Eu sunt mântuit numai prin Isus Hristos.”
Când duminică dimineaţa oamenii mei au venit la biserică, nu le-am predicat despre Maria sau despre sfinţi, ci tuturor celor care au fost prezenţi în marea biserică le-am prezentat Darul lui Dumnezeu – pe Isus Hristos - şi iertarea păcatelor şi viaţa veşnică numai prin Isus. Nu ştiam dacă ei vor primi sau nu marele Dar al lui Dumnezeu şi astfel le-am spus: „Eu trebuie să mă despart de voi, prietenii mei! Eu am părăsit pentru totdeauna biserica romană. Am primit Darul lui Dumnezeu, însă vă apreciez deosebit de mult şi de aceea nu vreau să vă oblig să cceptaţi convingerea mea. Dacă consideraţi că este mai bine pentru voi să-l urmaţi pe papa în loc de Hristos şi să chemaţi numele Mariei în loc de numele Domnului Isus ca să fiţi mântuiţi, atunci vă rog să-mi faceţi cunoscut prin aceea că vă sculaţi chiar acum în picioare.” Spre surprinderea mea, toată mulţimea a rămas şezând, iar biserica s-a umplut de plânsete în hohote cu sughiţuri şi lacrimi.
Mă uitam şi am văzut că ceva se petrecea în ei, o schimbare minunată, care nu poate fi explicată pe căi naturale. Cu o bucurie mare le-am strigat: „Dumnezeul atotputernic, care m-a mântuit pe mine ieri, poate să vă mântuiască şi pe voi astăzi. Haideţi să trecem împreună prin Marea Roşie şi să intrăm în ţara promisă! Primiţi împreună cu mine marele Dar al lui Dumnezeu; numai El ne face fericiţi şi bogaţi! Dacă consideraţi că este mai bine pentru voi să rămân la voi şi să vă vestesc Evanghelia curată a lui Hristos, în loc să vină un alt preot care să vă predice învăţătura de la Roma, atunci spuneţi-mi prin ridicarea în picioare. Eu sunt gata să vă slujesc!”
Toţi, fără nici o excepţie, s-au ridicat şi cu lacrimi m-au rugat să rămân la ei. Mare dar al lui Dumnezeu a apărut pentru prima dată în frumuseţea Sa înaintea ochilor lor; ei L-au considerat preţios şi L-au primit. Bucuria acestei mulţimi a fost de nedescris. Circa o mie de suflete L-au primit pe Mântuitorul în ziua aceea. Şase luni mai târziu au fost aproape două mii de convertiţi, la un an după aceea au fost circa patru mii. Acum sunt circa douăzeci şi cinci de mii care şi-au spălat şi albit hainele în sângele Mielului.
Aleluia!
Din viaţa lui Charles Chiniquy (1809-1899)
(din „The Gift” von Chiniquy)
sursa:mesagerul crestin
Abonați-vă la:
Postări (Atom)