Singurul fiul al unor părinți bogați dar necredincioși a intrat la universitatea din Halle, acolo a urmat întâi dreptul, iar apoi, nici el nu știa de ce, a studiat teologia și încă cu multă râvnă , chiar cu sinceritate, dar fără viață din Dumnezeu. Văzându-i râvna, ai fi putut să crezi că el ar fi găsit „adevărul” și că ar fi fost fericit. Dar nici într-un caz. Bineînțeles, Cuvântul Domnului făcuse asupra lui o impresie profundă : „Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine . Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.” (Ioan 7,16-17). Cu toate acestea, el încă nu-și atinsese ținta. Astfel, într-o dimineață tocmai studia proorocul Isaia și ajunsese la capitolul 38. Soarele zâmbea așa de prietenos prin ferestre în cămăruța confortabilă de studiu, ca și când ar fi avut o presim ire bună că astă zi a fost destinat să ofere un ajutor esențial la convertirea unui păcătos. Totul era așa de liniștit, de festiv, ca și când ar fi fost prezenți o mie de îngeri să privească minunea cum Dumnezeu va converti o inimă mândră și necredincioasă . Pe masă era Biblia ebraică și lucrurile necesare studiului și la masă ședea tânărul necugetat care avea pretenția de la Dumnezeu, ca El, Cel incomensurabil, Cel nesfârșit, să se lase înțeles de raț iunea unui biet om. A citit acestea și inima lui a încremenit:
„Deci soarele s-a dat înapoi cu zece trepte, cu care coborâse pe cadran.” Această pretenție exagerată de la rațiunea lui, întrecea toate limitele capacității lui. El citise despre atâtea minuni în Sfânta Scriptură și mintea lui nu s-a răzvrătit deloc. Atunci de ce Creatorul întregii lumi, a Cărui ființă nu este altceva decât dragoste, de ce să nu facă minuni din dragoste pentru oamenii creați de El, spre mântuirea lor? Dar aici, în cazul acestei minuni este vorba des pre altceva. Măsura fiecărei minuni ar trebui să se orienteze după scopul care trebuie atins prin acea minune. Aici scopul era să i se dea lui Ezechia un semn că se va însănătoși de boala lui și că va mai trăi înc ă 15 ani. Pentru a atinge acest scop, nu este cu adevărat necesară o minune care să afecteze toate condițiile pământești și întregul nostru sistem solar. – „Aceasta nu este adevărat!”, a zis prin urmare studentul nostru ridicându-se de la masă , zguduit până în adâncul sufletului. „Aceasta nu este adevărat!”, și-a reluat el propriile cuvinte. „O astfel de minune de neînțeles și fără rost nu face Dumnezeu. Și dacă această pagină a Bibliei nu este adevărată , nu mai am siguranța că vreun cuvânt din Biblie este adevărat.” El a închis Biblia cu un suspin adânc, cu intenția de a nu o mai deschide niciodată .
Este chiar imposibil să descriem starea tânărului bărbat din clipa aceea. Chiar dacă Pilat a întrebat, ridicând din umeri: „Ce este adevărul?”, a găsit totuși în lăuntrul său cel puțin ceva care să ofere un suficient motiv de bucurie sau durere, speranță sau teamă ; dar studentul nostru stătea în fața „nimicului absolut”. L-a cuprins o tăcere plină de groază , în care urechea pare că aude urletul pustiului și vrăjmașul a zis triumfător: „Totul este minciună . De fapt, nu exist ă nici un adevăr. Orice că utare a lui este zadarnică .” Acum tânărul bărbat stătea la fereastră și se gândea la - nimic!
A durat destul timp până ș i-a revenit, cu un suspin adânc. Întâmplător – reiau: întâmplător strălucea soarele; ar fi putut și să plouă . – Întâmplător se aflau pe pervazul acestei ferestre și nu pe al celeilalte, chibriturile, al căror loc era în dormitor! – Întâmplător și iar întâmplător – O, Dumnezeule, cum te supărăm noi cu vorba aceasta! – era lângă chibrituri o lentilă dublu șlefuită concav (scobită ), pe care studentul nostru a cumpărat-o întâmplător , cu ani în urmă , spre a-și mai omorî timpul cu experimente fizice. Ce căuta lentila acolo? Locul ei era în sertarul biroului. Cum s-a făcut, totuși, că lentila a rămas întâmplător acolo, peste noapte? O, Dumnezeule, cărarea mântuirii Tale trece prin mii și mii de căi minunate ale înțelepciunii și providenței Tale, când vrei să salvezi un păcătos pierdut! Studentul a luat întâmplător în mână un chibrit, fără să se gândească la ceva anume. „Chibriturile suedeze” nu fuseseră încă descoperite; astfel că acest chibrit, la nivelul științei de atunci, avea puțin sulf în dosul capătului cu fosfor. Studentul a aprins chibritul fără să bă nuiască nimic; fosforul a scânteiat, sulful a început să ardă fierbinte. Studentul a pus, întâmplător , fără să se gândească prea mult, chibritul cu sulful arzător pe pervazul ferestrei și a stins flacăra. Astfel, chibritul zăcea, pur si simplu acolo, iar soarele îi picta umbra pe pervazul ferestrei.
„Iată aici un astfel de semn al soarelui”, a zis student ul pentru sine, „dar umbrei n-o să-i treacă niciodată prin cap să dea înapoi.” Între timp a luat întâmplător în mână lentila dublu șlefuită concav și a mișcat-o întâmplător între soare și chibrit; dar cine i-a zugrăvit șocul? – Dintr-odată umbra s-a întors înapoi! Dacă un trăsnet ar fi căzut din senin la picioarele lui, trecând prin tavan , studentul n-ar fi putut sta altfel acolo. El a dus la împlinire cu propria lui mână , cu mijloace așa de simple, în propria lui cameră , minunea despre care credea că nici chiar Dumnezeul Atotputernic n-ar fi putut s-o realizeze altfel decât prin dereglarea în tregului sistem solar. „Dumnezeule mare”, a strigat el, „acum am aflat că Tu și toată lucrarea Ta ești mai mare decât ar putea să cuprindă mintea omului. De acum încolo vreau să Te cred pe cuvânt, chiar și acolo unde rațiunea mea nu este suficientă ca să înțeleagă revelația Ta. Căci care minune este mai mare: întoarcerea umbrei pe cadranul solar al l ui Ahaz, după cuvântul sfântului Tău prooroc, sau conlucrarea atâtor mii de lucruri din cer și de pe pământ, pentru a realiza minunea pe care eu însumi am putut s-o trăiesc acum? Soarele Tău a trebuit să strălucească la fereastra mea, la porunca Ta, exact acum, în ceasul contestării mele celei mai primejdioasă și ce minunat ai pregă tit Tu totul, în înțelepciunea Ta, în parte deja cu mulți ani înainte, ca să mă păzești de lepădarea Cuvântului Tău și să-mi trezești credința! ‚Doamne, mâna Ta cea dreaptă face mari minuni, mâna Ta cea dreaptă ajută cu putere.’” Acum a deschis iar Biblia cu bucurie, ca un creștin credincios și din zi în zi a aflat tot mai mult: „Cuvântul Domnului r ă mâne în veac.”
„Întâmplare” sau providen ț a lui Dumnezeu? – Dr. E. Doenges
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu