Într-un orăș el dintr-o provincie șvăbească , erau de făcut lucrări la conducta de apă . Acestea i-au fost predate tânărului S., care mai executase asemenea lucrări și era cunoscut în tot orașul ca un om conștiincios și scrupulos. El făcea parte dintre cei „evlavioși” și nu făcea din aceasta un secret.
Acestui om i-a fost încredințată lucrarea la conducta de apă . Zi de zi era cu muncitorii lui la lucru. Sperau ca în câteva zile să termine. Într-un loc mai aveau probleme. Trebuia săpat un puț adânc de vreo șase metri. Au fost luate toate măsurile de prevedere, toate marginile puțului au fost sprijinite și proptite. Pentru că se grăbeau cu lucrarea, unii dintre muncitori trebuiau să vină și noaptea să sape. După încă o examinare amănunțita a tuturor detaliilor, S. a plecat într-o zi acasă , seara târziu, a încredințat încă o dată munca și muncitorii în paza lui Dumnezeu și s-a culcat în pace, cu gândul că a făcut totul bine, tot ce îi stătea în puteri. A adormit curând și a visat. Vedea foarte deslușit puțul în care erau muncitorii. A examinat amănunțit fiecare loc, dacă sunt bine proptite și dacă nu amenința vreo prăbușire. Dintr-odată i s-a făcut foarte cald. Într-o parte a văzut o crăpătur căscată în sol. Cu o seară înainte n-o văzuse. Cu groază și-a dat seama că acolo îi pândea pe muncitori o nenorocire, se va prăbuși o parte a puțului. L-a apucat o team ă febrilă . Dar este absurd. – Fusese doar un vis. În îngrijorarea sa a căutat adăpost în rugăciune și s-a încredințat pe sine și pe muncitorii săi sub ocrotirea Păzitorului lui Israel, care nu doarme și nu ațipește. Ceasul din turnul bisericii din apropiere a bătut ora două când S. s-a culcat din nou. A adormit și din nou a visat, cu o claritate vie, că într-un anumit loc îi pândește primejdia în adânc pe muncitorii care nu bănuiau nimic. Iar s-a trezit scăldat în sudoare. S-a sculat, și-a trezit soția și i-a spus în câteva cuvinte ce-l chinuiește. Aceasta a încercat să -l linișteascăși să-l determine să rămână acasă . Totuși nu s-a lăsat reținut mai mult. Tocmai bătea ora patru când a închis ușa casei în urma lui. A fugit cât a putut de repede spre puț . A aprins o lumina și a cercetat fără zgomot marginile puțului. Și iată că aici, exact în locul pe care l-a văzut de două ori în vis, era o crăpătură căscată , unde pământul deja începea să se lase. Graba era necesară , dar nu era prea târziu. Cu voce tare a strigat în jos, în puț : „Veniți imediat toți sus!” Speriați, întrebându-se cine le-ar putea da în noaptea întunecoasă , la gura puțului, un asemenea ordin, muncitorii au urcat grăbiți, au ieșit și au fost cât se poate de mirați să -l vadă stând înaintea lor, cu fața lividă , pe angajatorul lor. Nu era mult timp de pierdut. Cu groază au aflat că într-o jumătate de oră ar fi fost prea târziu, că ar fi fost îngropați de vii în puțul năruit. Au lucrat până dimineața, cu puteri sporite și unite, să consolideze iar puțul și să evite nenorocirea. Și când a răsărit soarele de dimineață , s-a suit spre cer o fierbinte rugă iune de mulțumire.
„Întâmplare” sau providența lui Dumnezeu? – Dr. E. Doenges
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu