Mai multe concilii de la începuturile bisericii creştine, de exemplu Conciliul de la Laodicea, au considerat că este mai bine să elimine din textele sfinte anumite teme sensibile, cum ar fi ierarhiile divine sau demonice, care puteau degenera în interpretări nedorite.
Textul din Noul Testament, Epistola lui Iuda 1.14-15, apare la începutul capitolului 2 din Cartea lui Enoh, carte ce mai este menţionată de multe ori în Zohar, cartea principală a Kabbalei ebraice.
În sec. 8 d.Hr. Cartea lui Enoh nu mai era cunoscută în Europa decât printr-un număr mic de pasaje păstrate în sânul bisericii şi prin două fragmente greceşti destul de lungi, incluse în scrierile lui Georges le Syncelle şi Cedrenus.
Mai mult aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cartea_lui_Enoh
Forma actuală a cărţii conţine relatarea pe care o face Enoh despre viziunile (călătoriile) sale precum şi sfaturile pe care le dă fiului său Matusalem. Textul conţine 105 capitole, alternând călătoriile cereşti ale lui Enoh cu tradiţii de geografie, astronomie, meteorologie, cu istoria evreilor, cu istoria dinainte de potop, cu păcatele şi ierarhiile îngerilor decăzuţi şi a pedepselor la care au fost supuşi, cu prevestirea venirii unui Mesia sau mesaje apocaliptice. Se pare că Enoh ar fi scris 366 de cărţi, textul păstrat din Cartea lui Enoh pomeneşte de 103 parabole în capitolul 37, dar apar doar trei.
Cartea lui Enoh prezintă interes pentru teologi, istorici, filozofi, scriitori, etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu