Incercam de multe ori sa ne ferim sa facem ceva rau de frica sa nu ne vada cineva si sa suportam apoi consecintele, dar uitam ca Cineva acolo sus e mereu cu ochii pe noi.
Pentru ca inca imi este greu sa scriu ceea ce m-a indemnat sa scriu aceasta postare, am sa povestesc o intamplare dragutica dar foarte profunda si utila. Undeva intr-o bucatarie a unui orfelinat bucatareasa isi facea "stocul" ei din tot ce primea sa gateasca copiilor. Ea credea ca merita acea "portie" deoarece erau multe alimente primite din donatie si spunea ea ca nu pagubeste pe nimeni iar copii sunt satui si nu infometeaza pe nimeni. Desi credea asa totusi se ascundea sa nu o vada nimeni si repeta mereu: "Doamne ajuta!" privind speriata in urma sa vada daca o vede cineva :))) Nu era persoana caruia puteai sa-i atragi atentia atunci cand greseste si la toate avea argumente, asa ca o priveam socata de naivitatea ei si ma rugam sa gasesc o oportunitate ca sa-i pot spune ce mare pacat infaptuieste.
"Nu mai spuneti: "Doamne ajuta, pentru ca Dumnezeu nu va va ajuta in niciun caz sa faceti ceva gresit!" i-am spus aproape soptit.
"Dar cum sa spun?"
"Spune-ti, Doamne iarta-ma si da-mi intelepciune sa vad deslusit lucrurile!"
Foatre iritata si umilita mi-a spus ca nu stie nimeni ce face ea pentru ca este foarte precauta.
"Uitati un lucru, Dumnezeu vede tot si stie tot. Daca ar trebui sa va pese ca cineva va vede atunci de asta ar trebui sa va pese, va vede Dumnezeu."
Bineinteles ca a trecut pe langa ea tot ce am spus eu si a continuat sa-si faca "portia" din tot ce scotea din magazie.
Azi am fost la magazin sa-mi fac cumparaturile. Printre altele am cumparat si o bere fara alcool... atentie, fara acool. La coada de la casa s-a asezat langa mine un frate de credinta si la gandul ca a vazut berea mea am inceput sa ma fastacesc si deabea am reusit sa-i raspund la intrebari. Nu mi-a spus nimic dar stiu ca si el era stangenit si ma judeca deja in cugetul lui... Cunosc bine aceea persoana si ar fi fost ultima persoana care ar fi trebuit sa vada ca eu consum bere fara acool.
Toot drumul spre casa m-am tot framantat. Daca eu stiu ca Dumnezeu nu are nimic impotriva sa consum asa ceva pentru ca orice suc din magazin e mai toxic decat aceea bere, de ce ma simt stangenita, de ce ma mustra constiinta? Gandul ca trebuie sa ma feresc de oameni sa fac ceva stiind ca ochiul lui Dumnezeu ma vede neincetat mi-a deschis ochii. De fapt eu ma feream de fratele meu pentru ca stiam ca el e contra acestor lucruri si faptul ca el se va poticni in mine si faptul ca l-am indemnat la barfa (pentru ca mie nu mi-a spus nimic dar dupa cum il cunosc va spune altora si poate chiar de la amvon) ma facea sa am mustrari de constiinta. Deci constiinta ma mustra pentru ca totusi pacatuisem, am ispitit pe fratele meu, l-am facut sa se poticneasca in fapta mea. Este scris ca daca o mancare sau bautura face pe fratele meu sa pacatuiasca , sa renunt la ea. Unde sta scris? ... ia mai cautati si voi in Biblie, sigur scrie ... cand gasesc am sa pun versetul aici.
Cer iertare Domnului si fratelui meu!
aVLy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu