GLUMA STUDENȚEASCĂ

http://cristi-raraitu.blogspot.ro/

Într-un sătuc din jurul Goettingen locuia o văduvă săracă și bătrână . Ea avea o căsuță cu grădină și o bucățică de pământ. Dar proprietatea era înglodată în datorii și văduvei îi era tot mai greu să plătească dobânda pentru datorii. În ultimii ani lucru acest a i-a fost cu neputință . Dar creditorul a cerut banii și cum văduva nu i-a putut plăti, a dat-o în judecată . Instanța a hotărât ca pământul, casa și grădina să fie vândute. Văduva a cerut încoace și încolo un împrumut; dar peste tot a fost refuzată . Ea s-a rugat mult și din toată inima lui Dumnezeu: „Salvează-mă de potrivnicul meu!” Dar timpul trecea și nu venea nici un ajutor. A venit ziua hotărâtă de instanță pentru vânzarea proprietății. S-au găsit mai mulți cumpărători și funcționarul a strigat: „Deci 400 de taleri prima dată . Dă cineva mai mult? 400 de taleri a doua oară . 400 de taleri” – „800 de taleri” a strigat tare o voce. Ea venea dintr-o ceată de tineri veseli; erau niște studenți voioși din Goettingen, care au vrut s ă facă o excursie la țară și s-au oprit curioși la mulțimea aceea de oameni. Între ei era un tânăr aristocrat bogat; acesta a oferit 800 de taleri. Când au auzit țăranii oferta, toți ochii s-au îndreptat spre ofertant. Au rămas toți cu gura și ochii căscați, cum se zice, iar studenții au strigat: „O glumă bună !” Priveliștea merita 800 de taleri. De s-ar fi putut picta imediat. 800 de taleri era o ofert ă mare; nimeni n-a dat mai mult. Funcționarul a strigat: „800 de taleri o dată , de două ori, de trei ori!” și a bătut cu ciocanul pe masă și licitația a luat sfârșit. Tânărul s-a apropiat de masă , a plătit cei 800 de taleri și a întrebat: „Ce fel de căsuță am cumpărat? – „O căsuță săracă și veche”, au strigat mai multe voci râzând. „Acum duceți-mă la proprietatea mea!” Când au ajuns la căsuță , funcționarul a zis batjocoritor: „Îmi pare rău că nu este un castel.” Dar tânărul nu era deloc stingherit; el a pășit pe proprietatea lui și a găsit în odaie o măicuță bătrână care plângea amarnic. „De ce plângi, măicuțo?” a întrebat-o tânărul bun la inimă . „Ah, cum să nu plâng”, a răspuns bătrâna; „acum mi se vinde casa; eu trebuie să plec din această casă în care am locuit mulți ani, în care au murit soțul și părinții mei și nu știu unde să mă duc.” - „Lasă , măicuță ; șterge-ți lacrimile. Eu ți-am cumpărat căsuța și ți-o dăruiesc.” a spus tânărul. Sărmana femeie a crezut întâi că tânărul vrea să facă o glumă proastă . Dar când și-a dat seama că el vorbea serios, ar fi căzut în genunchi în fața binefăcătorului ei, dacă acesta nu s-ar fi îndepărtat repede; dar lui Dumnezeu a putut să-i mulțumească și i-a mulțumit fierbinte. Cu 800 de taleri nu numai că s-au putut plăti datoriile, dar a mai și rămaso sumă cu care sărmana văduvă a putut să trăiască fără griji până la sfârșit. Tânărul, care la început a devenit îngerul salvator al sărmanei vă duve din exuberantătinerească , a devenit un om destoinic; El a fost mult timp o binecuvântare pentru țara noastră , ca înalt demnitar. Mulți dintre cititorii noștri îl cunosc pe acest om, cel puțin după nume, căci nu este altul decât contele Otto de Stolberg-Wernig rode, vice-cancelarul de mai înainte al Reich-ului german, reprezentantul cancelarului Bism arck.
„Întâmplare” sau providența lui Dumnezeu?  – Dr. E. Doenges