Era într-o după-amiază pe la ora unu, când micul Johannes, care avea patru ani și jumătate, a ieșit din casa părinților lui; părinții tocmai aveau vizitatori ș i n-au fost atenți la fiul lor cel mic. Micuțul a luat-o spre fluviu, spre Dunăre, care curgea în apropierea casei părinților lui și care tocmai crescuse. A călcat pe o scândur ă ieșit ă în fluviu, pe care călcau oamenii când voiau să spele ceva în Dunăre. Tocmai venea plutind spre el un băț și Johannes a vrut să -l prindă . S-a aplecat, a căzut în apă și a fost dus de valuri. S-ar fi înecat fără putință de salvare, dacă Tatăl din cer, care are grijă de tot, dar mai ales de copii, nu i-ar fi pregătit un ajutor și nu i l-ar fi trimis în întâmpinare, încă înainte ca el să fi căzut în apă .
Un pescar sărac, care locuia și el în apropiere, dormea în după-amiaza aceea în patul lui și i s-a spus în vis: „Scoală -te, aruncă - ț i năvodul în Dun ă re, căci vei prinde o știucă mare.” Pescarul s-a trezit și și-a zis: „Ah, am visat.”
Dar n-a putut să stea liniștit, căci auzea mereu cuvintele din somn: „Scoala -te, aruncă - ți năvodul în Dunăre, căci vei prinde o știucă mare.” S-a sculat, s-a dus și în timp ce arunca năvodul în apă, băiatul tocmai era adus de valuri și a intrat cu capul și cu corpul în năvod și a fost tras afară de pescar. În aceea și clipă a apă rut și o femeie, una dintre cele care fuseser ă în vizit ă în casa băiatului și care tocmai venea de acolo, a luat băiatul în primire ș i l-a dus la mama lui, unde a fost culcat în pat; și curând după aceea era din nou refăcut, fără ajutor medical. Băiatul salvat, Johannes Henke, n-a uitat niciodată că Dumnezeu l-a salvat atât de minunat. După ce a crescut, a vrut să - și dedice viata Domnului Isus. A devenit misionar și în 1841 a plecat printre păgâni și acolo a propovăduit mulți ani dragostea lui Dumnezeu. El este cunoscut și ca poet al multor cântări creștine.
„Întâmplare” sau providența lui Dumnezeu? – Dr. E. Doenges
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu