Deoarece el era apropiat de Dumnezeu, profetul suferea impreuna cu Dumnezeu din cauza pacatelor poporului Sau. Dat fiindca el intelegea scopul, voia si dorintele lui Dumnezeu mai mult decat oricare altul, el simtea ca si Dumnezeu. Cu alte cuvinte, profetul nu numai ca auzea vocea lui Dumnezeu, dar si simtea ceea ce era in inima lui Dumnezeu. (Ieremia 6:11; 15:16-17; 20:9)
La fel ca si Dumnezeu, profetul iubea mult poporul lui Dumnezeu. Cand i se pricinuia rau poporului, profetul resimtea intristarea adanca ( Plangerile lui Ieremia) El dorea cel mai mare bine din partea lui Dumnezeu pentru ei (Ezechia 18:23) si astfel mesajele sale cuprindeau nu n umai avertizari ci si nadejde si mangaieri.
Profetul urmarea cel mai mare bine pentrui popor, adica, increderea deplina in Dumnezeu si credinciosia deplina fata de El. Prin urmare, el atragea atentia impotriva pericolului increderii in alte lucruri, cum ar fi intelepciunea omeneasca, bogatie, putere sau alti dumnezei (Ieremia 8:9; Osea 10:13-14; Amos 6:8) profetii au indemanat fara incetare poporul sa traiasca potrivit cu obligatiile legamantului lui Dumnezeu cu scopul de a primi binecuvatarile rascumparatoare ale lui Dumnezeu.
profetul avea adanca aversiune fata de pacat si nelegiuire (Ieremia 2:12-13,19; 25:3-7; Amos 8:4-7; Mica 3:8) El era intolerant fata de cruzime, crima, imoralitate si nedreptate. Ceea ce pentru oameni obisnuiti putea sa apara ca o neinsemnata abatere de la legea lui Dumnezeu, era privit ca un dezastru de catre profet. el avea putina ingaduinta fata de toate compromisurile, prefacatoriile si scuzele lor (Isaia 32:11; Ieremia 6:20; 7:8-15, 21-23; Amos 4:1; 6:1) El impartasea mai mult ca oricine iubirea lui Dumnezeu pentru neprihanire si ura pentru nelegiuire (Evrei 1:9)
profetul contesta in mod constant sfintirea goala si superficiala a poporului lui Dumnezeu si incerca cu orice risc sa incurajeze ascultarea sincera de fiecare cuvant pe care Dumnezeu l-a revelat in Legea Sa. El era consacrat in intregime lui Dumnezeu, el ura angajamentul fara targere de inima, se ferea de calea de mijloc si cerea credinciosie deplina fata de Dumnezeu. El nu accepta nimic mai putin decat plinatatea Imparatiei lui Dumnezeu si neprihanirea Sa, manifestata in mijlocul poporului lui Dumnezeu.
Profetul avea o viziune cu privire la viitor-exprimata in preziceri de ruina si nimicire (exp Isaia 63:1-6; Ier. 11:22-23; 13:15-21; Ez.14:12-21; Amos 5:16-20,27) precum si in vedeni de restaurare(exp Is.61-62; 65:17-66;24; Ier. 33, Ez. 37) Profetii au pronuntat numeroase profetii referitoare la venirea lui Mesia.
Profetul era adesea un om al tristetii provocate de singuratate si al mahnirii (Ier. 14:17-18; 20:14-18; Amos 7:10-13; Iona 3-4) era frecvent persecutat de catre falsii profeti care preziceau pacea, prosperitatea si siguranat pentru un popor plin de pacate (Ier. 15:15; 20:1-6; 26:8-11; Amos 5:10; comp cu Matei 23:29-36; Fapte 7:51-53). In acelasi timp, insa, adevaratul profet era un altfel de om a lui Dumnezeu incat poporul si conducatorii lui nu puteau sa ignore caracterul ori mesajul sau (Ez. 3:8-11).
Cuvantul Adevarului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu