La pieptul Lui e bine

Era noaptea tarziu, o noapte fara stele si luna. Daca nu cunosteai bine cararea ingusta si batatorita, te puteai abate usor de pe ea dar eu ii simteam siguranta din pasi, stiam ca nu se va abate nici un centimetru, ma simteam in siguranta. Ma tinea strans la pieptul cu atata gingasie incat mi-au dat lacrimile, imi era dor de acea imbratisare, de mirosul lui, eram fericita. Stiam ca nimic rau nu ar putea sa mi se intample... Auzeam caini cum latra si sar pe gard gata sa-l rupa, dar nu-mi era frica, eram in bartele puternice ale tatalui meu...

Dupa zeci de ani am simtit din nou aceea incredintare. Bratul Lui puternic ma infasoara pe dinapoi si pe dinainte. Cine, ce ar putea sa-mi faca daca El ma tine la pieptul Lui? Nimeni si nimic... slava Lui!!!