Eu n-am stiut, Isuse, ca Tu ai fost cu mine,
Cand parasit in lume, gustam din plin, amarul,
Si nu stiam ca plansul ce-mi ineca privirea,
Era si al Tau planset, ce-anticipa calvarul.
Eu n-am stiut ca raul si vorbele pripite
Ce le rosteam adesea, Te biciuiau pe Tine
Si nu stiam ca rana din coasta Ta cea sfanta,
Lasa sa curga sange si apa peste mine.
Eu n-am stiut ca truda, sudoarea-mi de pe frunte,
Era o alergare spre neant, desertaciune
Si nu stiam ca toate, Te inrobeau pe Tine,
Te osandeau pe cruce, Tu, Astru in genune.
Eu n-am stiut ca firea, natura-mi pacatoasa,
Ce sade in adancuri, imi da din veac sentinta
Si nu stiam ca Duhul, prin Tine ma salveaza,
Prin Har si mila sfanta, mi-aduce biruinta.
Eu n-am stiut,Isuse, ca dragostea-Ti suprema,
Ma proteja pe mine, un vierme, in tarana
Si n-am stiut ca ruga ce-ai spus-o catre Tatal,
Ma inalta spre ceruri, ma izbavea de vina.
Eu n-am stiut ca norii ce-mi aduceau furtuna,
M-atentionau adesea, imi biciuiau mandria
Si nu stiam o, Doamne, c-ai coborat in lume,
Ca sa ma-nalti pe mine,Tu, Marele Mesia.
Eu n-am stiut ca-n drumul spre crucea blestemata,
Tu-mi pregateai o cale si-un loc in vesnicii
Si nu stiam ca spinii, ce-Ti presarau cararea,
Se vor preface-n lauri, atunci cand vei veni.
Eu n-am stiut, Isuse, ca-un Ghetsimani de veghe,
Ai vrea sa-mi fie viata, cat mai exista Harul
Si nu stiam ca somnul in care zace lumea,
N-o va lasa sa treaca spre vesnicii, hotarul.
Eu n-am stiut ca mana ce-o intindeai spre mine,
Cauta sa ma aline, sa-mi ia din trup povara
Si nu stiam, o, Doamne, ca eul meu de tina,
Iti refuza oferta si-Ti aducea ocara.
Eu azi le stiu aceste si-Ti multumesc Preasfinte,
Ca in a Ta-ndurare, m-ai scos din hau si moarte
Si stiu ca-n veci de-acuma, Te voi slavi, Isuse,
Prin Duhu-Ti Sfant, in Tatal, de viata sa am parte!
Lucica Boltasu
Cand parasit in lume, gustam din plin, amarul,
Si nu stiam ca plansul ce-mi ineca privirea,
Era si al Tau planset, ce-anticipa calvarul.
Eu n-am stiut ca raul si vorbele pripite
Ce le rosteam adesea, Te biciuiau pe Tine
Si nu stiam ca rana din coasta Ta cea sfanta,
Lasa sa curga sange si apa peste mine.
Eu n-am stiut ca truda, sudoarea-mi de pe frunte,
Era o alergare spre neant, desertaciune
Si nu stiam ca toate, Te inrobeau pe Tine,
Te osandeau pe cruce, Tu, Astru in genune.
Eu n-am stiut ca firea, natura-mi pacatoasa,
Ce sade in adancuri, imi da din veac sentinta
Si nu stiam ca Duhul, prin Tine ma salveaza,
Prin Har si mila sfanta, mi-aduce biruinta.
Eu n-am stiut,Isuse, ca dragostea-Ti suprema,
Ma proteja pe mine, un vierme, in tarana
Si n-am stiut ca ruga ce-ai spus-o catre Tatal,
Ma inalta spre ceruri, ma izbavea de vina.
Eu n-am stiut ca norii ce-mi aduceau furtuna,
M-atentionau adesea, imi biciuiau mandria
Si nu stiam o, Doamne, c-ai coborat in lume,
Ca sa ma-nalti pe mine,Tu, Marele Mesia.
Eu n-am stiut ca-n drumul spre crucea blestemata,
Tu-mi pregateai o cale si-un loc in vesnicii
Si nu stiam ca spinii, ce-Ti presarau cararea,
Se vor preface-n lauri, atunci cand vei veni.
Eu n-am stiut, Isuse, ca-un Ghetsimani de veghe,
Ai vrea sa-mi fie viata, cat mai exista Harul
Si nu stiam ca somnul in care zace lumea,
N-o va lasa sa treaca spre vesnicii, hotarul.
Eu n-am stiut ca mana ce-o intindeai spre mine,
Cauta sa ma aline, sa-mi ia din trup povara
Si nu stiam, o, Doamne, ca eul meu de tina,
Iti refuza oferta si-Ti aducea ocara.
Eu azi le stiu aceste si-Ti multumesc Preasfinte,
Ca in a Ta-ndurare, m-ai scos din hau si moarte
Si stiu ca-n veci de-acuma, Te voi slavi, Isuse,
Prin Duhu-Ti Sfant, in Tatal, de viata sa am parte!
Lucica Boltasu