Pe mica insulă Nordstrand, care este pe coasta apuseană a Schleswig-ului și care aparține de regiunea Husum, o văduvă foarte săracă a găsit cu câtva timp în urmă o sticlă sigilată . Marea a adus-o la țărm. Sticla era surprinzător de ușoară și nu conținea decât câteva fâșii de hârtie. Femeia a deschia acasă sticla ciudată și a scos fâșiile de hârtie. Pe prima scria: „Proprietarului acestui bon firma N. N. din M. îi dă un sac de orez.” Pe cea de a doua fâșie scria adresa unei a doua firme, cu o repartiție asemănătoare pentru un sac de cafea. Pe cea de a treiafâșie era numită o altă firmă , cu atribuirea unei bucăți mari de pânză . – Văduva s-a mirat. Apoi s-a gândit că ar trebui să îndrăznească să trimită odată una din fasii prin poștă , firmei de la acea adresă . Au trecut câteva zile și într-adevăr, i-a fost adus acasă un sac de orez de la stația de transbordare. A continuat să trimit ă biletele și încetul cu încetul i s-a umplut casa de mărfuri. Dar ce legătură are cu sticla? Asculta , cititorule: în ziua festivă a inaugurării canalului Mării Nordului, se adunase laolaltă în Kiel o societate veselă de negustori, în general patroni sau reprezentanți de mari firme. Acestora, care erau într-o dispoziție sărbătorească , le-a venit ideea nu tocmai rea, ca fiecare din ei să dea un „bon” (o repartiție) eliberat de firma sa și aceste „bonuri” să fie luate, băgate în sticlă , iar aceasta să fie bine sigilată ș i aruncat ă în mare, pentru a vedea ce vor face cu ea „duhurile apelor”. – Iar femeia sărmană care a găsit sticla, n-a mulțumit nici „duhurilor apelor”, nici „întâmplării”, ci lui Dumnezeu, că sticla cu bogatul ei conținut a plutit din portul Kiel, de pe coasta est a Schleswig-ului, prin tot canalul până pe coasta de vest și apoi a luat-o spre nord, până la mica insulă Nordstrand, pentru a-i aduce conținutul ei bogat.
„Întâmplare” sau providența lui Dumnezeu? – Dr. E. Doenges
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu