Bătrâna doamnă Schmidt a încă runțit cu demnitate și s-a întreținut întotdeauna din munca mâinilor ei, așa cum s-a putut, ca să nu depind ă de nimeni. Dar în timpul iernii lungi a intrat o mare strâmtorare în casa ei și într-o dimineață s-a sculat hotărâtă să roage pe cineva pentru un ajutor, nu pentru sine, ci pentru nepoții ei bolnavi. Abia după mult ă rugăciune s-a așternut pe acest drum greu și amar. Era prima dată când apela la oameni, așa că nu voia să meargă la oricine. Ieri au venit la hanul din localitate mai mul ți domni tineri, niște candidați, care trebuiau să dea un examen. Unuia dintre acești domni voia bătrâna să i se adreseze cu rugămintea ei. Era foarte de dimineață și nu era aproape nimeni pe stradă . Dar unul dintre acei domni era neliniștit și s-a sculat mai devreme, pentru a face o mică plimbare înainte de acel examen greu. Atunci doamna Schmidt s-a apropiat de el și cu vorbe pline de simțire l-a rugat pentru un ajutor.
El a observat imediat că ea nu este o cerșetoare de meserie, că spune adevărul și ar fi ajutat-o cu plăcere, dar nu avea bani. Avea în valiză câteva parale, dar la el nu avea nici un bănuț . I-a spus lucrul acesta femeii, dar ea nu l-a crezut. "Vă rog, domnule, uitați-vă în buzunar; cu siguranță sunt bani acolo", a zis bătrâna. Ca s-o convingă , candidatul a băgat mâna în buzunar. "Ce-i asta?" În buzunar erau două monede. Mut de uimire le scoate din buzunar, le-a dat femeii, care a zis printre lacrimi: "O, dragă domnule, am știut c ă Dumnezeu mai degrabă face o minune, decât să mă lase pe mine, femeie bătrână , să cer zadarnic!’ Candidatul s-a întors la han foarte uimit. "Încă se mai întâmplă minuni", i-a spus el colegului de cameră și i-a povestit cele petrecute. Acela a râs din toată inima. ‚ Știi’, a zis el, ‚Dumnezeu nu face scamatorii. Vreau să - ți spun că ai îmbrăcat pantalonii mei – uite, aici sunt ai tăi. – Iar eu am avut în pantaloni două monede, pe care tu le-ai dat cu generozitate bătrânei. Dar eu cred c ă Dumnezeu ți-a condus în dimineața aceasta mâna, ca să apuci pantalonii mei în loc de ai tăi, ca bătrâna să nu fie dezamăgită de credința și rugăciunea ei.
„Întâmplare” sau providența lui Dumnezeu? – Dr. E. Doenges
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu