3. Atotputernicule, Dumnezeul lui Israel, apărătorul sufletelor credincioase, caută cu îndurare la ostenelile şi necazurile robului Tău, şi trimite-i ajutorul Tău în orice lucru! întăreşte-mă, Doamne, cu puterea Ta cerească ca să nu mă biruaiscă omul cel vechi, firea aceasta ticăloasă, care nu se supune Duhului Tău, şi împotriva căreia trebuie să lupt câtă vreme voi fi în viaţa aceasta plină de necazuri. Vai, ce viaţă este viaţa aceasta din care nu lipsesc niciodată suferinţele şi necazurile, şi în care trebuie să umbli numai printre curse şi vrăjmaşi! Abia ai scăpat ide un necaz sau o ispită, şi dai de alta; ba în vreme ce te lupţi cu una, altele vin fără veste.
4. Cum s-ar putea să iubească cineva viaţa, când ea este plină de amărăciuni şi supusă la atâtea rele şi nenorociri? Ba cum se mai poate numi viaţă, aceea care naşte atâta boală şi moarte? Cu toate acestea, oamenii o iubesc, şi cei mai mulţi în ea îşi pun şi-şi caută fericirea. Adeseori lumea e învinuită ca înşelătoare şi deşeartă; şi cu toate acestea cu greu renunţă omul la ea, pentru că este prea mult stăpânit de poftele cărnii. Unele lucruri îndeamnă pe om să iubească lumea; altele s-o urască. „Pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii" atrag pe om şi-1 fac să iubească lumea; dar necazurile şi durerile care vin pe urmă aduc ură şi dezgust faţă de lume.
5. Dar, vai, ura şi dezgustul acesta nu ţin mult, căci pofta rea biruieşte sufletul dedat lumii şi-şi închipuie că este o desfătare să trăiască în robia poftelor, pentru că nu cunoaşte şi n-a gustat că bun este Domnul, n-a privit şi n-a simţit frumuseţea virtuţii. Dar cei ce dispreţuiesc lumea cu totul şi, sub o sfântă înfrânare a poftelor, se silesc să trăiască pentru Dumnezeu, aceştia cunosc dulceaţa făgăduită celor ce cu adevărat se leapădă de ei înşişi şi văd mai lămurit cât de grozavă este rătăcirea lumii şi cât de felurite sunt amăgirile ei. Caută odihnă în Dumnezeu, nu în bunurile şi darurile pe care ni le dă
1. Sufletul meu, în toate şi mai pe sus de toate caută-ţi odihnă în Dumnezeu, căci El este odihna veşnică a celor sfinţi. O, scumpul meu Mântuitor, învredniceşte-mă să mă odihnesc în Tine, mai mult decât în orice, mai mult decât în sănătate şi frumuseţe, în cinste şi mărire, în ştiinţă şi iscusinţă, în bogăţii şi meşteşuguri, în veselii şi desfătări, în laude şi nume mare, în dulceţuri şi mângâieri, în nădejdi şi făgăduinţe; mai mult decât în toate darurile şi răsplătirile pe care vrei să ni le dai, mai mult decât în veselia şi pe care sufletul le poate dori şi gusta, în sfârşit mai mult decât în îngeri şi arhangheli şi toate cetele cereşti, mai mult decât în toate lucrurile văzute şi nevăzute, mai mult decât în tot ce nu eşti Tu, Dumnezeul meu!
2. Numai în Tine, Doamne, Dumnezeul meu, pot afla odihnă, căci numai Tu eşti prea bun, prea înalt, prea puternic; numai Tu ne poţi îndestula, pentru că Tu eşti Izvorul şi Dătătorul a toate, Singurul care ne mângâi prin îndurarea şi bunătatea Ta cea nemărginită, Singurul care eşti numai podoabă, numai slavă, numai dragoste; mărirea Ta se înalţă mai pe sus de orice mărire, puterea Ta se înalţă mai pe sus de price putere, sfinţenia Ta întrece orice sfinţenie. în Tine, toate bunătăţile şi toate desăvârşirile sunt, au fost şi vor fi adunate pe deplin. Doamne, Dumnezeul meu! Deci, orice-mi dăruieşti afară de Tine, orice îmi făgăduieşti este puţin lucru şi neîndestulător, dacă nu Te am pe Tine şi dacă nu te văd pe Tine. Mi-ai făcut inima foarte largă şi nesăţioasă, şi nu se poate îndestula până nu se~ridică mai pe sus de toate darurile şi mai pe sus de orice făptură, şi până nu va căuta şi nu va afla în Tine odihna şi fericirea ei.
3. O, prea dulce Mire al sufletului meu, Isus Hristos, Domn şi împărat al tuturor făpturilor! Cine-mi va da aripile adevăratei libertăţi, ca să zbor la Tine! Ah, când mi se va da să mă desfac de orice legătură pământească şi să pot să văd şi să gust cât eşti de bun TU, Domnul şi Dumnezeul meu! Când îmi voi aduna deplin toate puterile în Tine şi, din dragoste pentru Tine, să mă uit pe mine şi să nu simt decât ca Tine într-un chip puţin cunoscut, mai pe sus de orice închipuire! Acum însă suspin şi-mi duc zilele cu necazuri în durere; în această vale a plângerii multe sunt relele care mă tulbură, mă necăjesc şi mă întunecă cu întristare, mă împiedică şi mă ameţesc, mă înşală şi mă prind şi, astupându-mi calea spre Tine, mă lipsesc de desfătările dragostei Tale, de care sufletele fericite se bucură pururea în ceruri. Fie-Ţi milă, Doamne, de suspinurile şi tânguirile mele de pe acest pământ.
4. O, Isuse, strălucirea slavei veşnice, mângâierea credincioşilor în călătoria lor pe pământ! Gura mea rămâne mută înaintea Ta, numai tăcerea mea îţi vorbeşte. Până când va întârzia Domnul meu să vină la mine, cel sărac, şi să mă mângâie pe mine, cel întristat? Să-şi întindă mâna şi să mă scoată din orice strâmtorare. Vino, vino, căci fără Tine nu e ceas nici zi de bucurie pentru mine; căci Tu eşti hrana şi pâinea cerească a sufletului meu. Sunt sărac şi ca un rob în temniţă, până când lumina Ta mă va mângâia, adevărul Tău mă va libera. 5. Alţii pot să caute orice le va plăcea, eu unul nu doresc altceva decât pe Tine, Dumnezeul meu, nădejdea mea, mântuirea mea veşnică. Nu voi tăcea şi nu voi înceta a Te ruga, până când nu va veni iarăşi harul Tău şi până când glasul Tău nu va răsuna iarăşi înăuntrul sufletului meu,
TOMA DE KEMPIS (Imitatio Cristi)
Cuvântul Adevărului
La inceput a fost Cuvantul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu