Printre binecuvantari au fost si zile de suferinta.
Odata unul dintre copii a facut aprindere de plamani. Era foarte greu sa ajunga la spital cu el pentru ca drumul era foarte rau. Au venit doi frati si s-au rugat impreuna pentru copilul bolnav si Dumnezeu l-a vindecat. "... vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”Marcu 16:18b
Alta data, pe cand fratele lucra in Beclean si era greu sa se intoarca acasa in fiecare zi, se intorcea doar la trei zile odata, s-a intors acasa si a gasit patru copii bolnavi pe pat. Sora plangea si i-a spus: "Tu te duci la lucru iar eu raman cu copii bolnavi, mi-e frica sa nu moara vreunul!" Fratele s-a intors la servici asigurand-o ca nu v-a muri niciunul pentru ca Dumnezeu le poarta de grija. Seara a rugat pe un frate de credinta din Beclean, care avea motocicleta, sa merga in satul vecin la rugaciune. Intamplarea a facut sa ajunga in alt sat la o familie de crestini. S-au plecat pe genunchi sa se roage si printr-o sora a iesit o prprocie: "Asculta barbatule care ai lasat acasa patru copii bolnavi pe pat si ai zis ca vor muri, nu va muri niciunul caci Eu sunt Medicul." Dupa doua zile cand s-a intors acasa toti copii erau sanatosi.
Asa lucreaza Dumnezeu! Dar daca nu veti crede in zadar v-as povesti acestea.
Sa va mai spun cum s-a mutat in Gherla.
Locuia cu familia lui in satul Orman si lucra in constructii la Gherla, construia blocuri de locuinte. In anul 1979 facea naveta cu autobuzul. pornea din Orman pe la 5:30 am iar pe ora 6 era in Gherla. Pentru ca doar pe la ora 7 incepea programul de lucru trebuia sa stea intr-o baraca sa astepte venirea celorlati colegi de munca. Naveta o facea impreuna cu fratele Lica B si printre alte discutii fratele ii spuena ca el construieste apartamente dar nu i-ar placea sa locuiasca in unul din ele, dorinta lui era sa locuiasca intr-o casa. Dar intr-o dimineata in drum spre baraca auzi o voce clara, raspicata care ii spunea sa ceara un apartament pentru el si familia lui deoarece va trebui sa se mute in Gherla. Aceea voce a repetat de trei ori acelasi mesaj. S-a speriat atat de tare incat inima i-a inceput sa-i bata puternic si pentru ca vocea venea de sus a urcat in scarile blocului la care lucra sa vada cine ii vorbise, dar nu a vazut pe nimeni. A povestit totul fartelui Vilmos Kerekes iar acesta l-a indemnat sa mearga la seful de santier sa-si ininteze o cererea de locuinta. Seful de santier a spus ca l-ar ajuta cu mare placere dar Primaria nu vrea sa dea repartitii pentru santeristi. Atunci s-a dus al unul dintre inginerii care se ocupa de contractele de vanzare de apartamente si i-a cerut sa-i faca si lui un contarct. I-a incocmit cererea, a complectat niste formulare si trebuia sa depuna la CEC suma de 25 000 lei iar apoi sa se intoarca sa complecteze contractul iar in timp de 45 de zile va primi apartamentul. Trebuia sa faca rost de bani, deoarece ceea ce putea el aduna pe acasa era doar 10.000 lei, asa ca a mers al socrul lui la Chiuiesti. I-au sarit in ajutor uni cu cate 2000 alti cu cate 3000... erau bani imprumimutati si trebuia sa-i dea inapoi. A stat cu banii adunati cateva zile, apoi intr-o zi se hotara ca a doau zi sa mearga sa-i depina la CEC, dar se pomeni cu inginerul care veni grabit la el si-i spuse sa nu depuna niciun ban la CEC deoarece s-ar face de rasul lumii sa dea unei familii asa mari, apartament pe bani. A urmat o perioada in care tot insista pe la primarie la acel domn care era responsabil cu spatiu locativ dar de fiecare data ii spunea ca el nu poate pentru ca cei de pe santier ar trebui sa-i dea locuinta.
In perioada aceia sora, sotia fratelui Nelu Rusu, astepta al doisprezecelea copil si fratele citise de prin ziare ca presedintele tarii, tovarasul secretar general al Partidului Comunist Roman Nicolae Ceausescu iubea foarte mult copii. Vazuse poze cu Ceausescu cu copii in brate si se hotara sa-i scrie o scrisoare prin care sa-l invite la binecuvantarea copilului lui, cel de-al doisprezecelea. Facuse o scrisoare simpla pe o foaie de caiet:
" Tovarase presedinte Nicolae Ceausescu, am observat de prin ziare ca iubiti copii tarii si cred ca ii iubiti si pe ai mei, intrucat un evenimit a avut loc in familia mea, s-a nascut cel de-al doisprezecelea copil, va invit la botezul copilului meu." A pus scrisoarea la posta cu aviz de primire. Dupa 12 zile a venit avizul de primire si a fost chemat la posta sa semneze ca l-a primit.
A urmat trei luni de tacere. Intr-o zi a spus sotiei ca el se duce sa intrebe pe Dumnezeu ce va sa fie pentru ca el crede ca inca mai vorbeste copiilor Lui. S-a plecat pe genunchi si s-a rugat asa: "Doamne, tu sti ca nu suntem lacomi, dar tu vezi ca nu mai rezistam si doar Tu poti sa faci sa primim un apartament."
Situatia era grea. Erau 15 persoane inghesuite in doua camere, cei 12 copii, sora, fartele si mama acestuia. Era frig, gaz nu era si foloseau o soba electrica, peretii curgeau din cauza condensului..
Intr-o seara se duse la rugaciune la Casei la fratele Arghil. S-a plecat si el pe genunchi si astepta sa vada ce-i spune Domnul. Prorocia a iesit prin fratele Arghil: "Asa vorbeste Domnul barbatule, nu am fost eu dumnezeul tau din copilarie? Ce nu ti-am facut Eu si ce nu ti-am dat Eu de intrebi ca nu voi putea sa-tiu dau o locuinta incapatoare? Da, am sa-ti dau, voi lucra prin oameni mari cum nici nu te gandesti. te oi pune intr-un loc unde nu-ti va lipsi painea si apa iar ca semn ca ti-am vorbit, va veni un sol si cand va calca cu piciorul pe pragul casei tale va fi cu el un sol nevazut, va incepe o cearta, apoi va intra si va incepe sa lucreze pentru rezolvare."
Aceata s-a intamplat intr-o miercuri seara iar joi dimineata pe la ora opt bate cineva la usa. Sora a deschis, era o doamna care de cum a calcat cu piciorul pe pragul usii s-a si aprins un foc de cearta. A intrebat mai intai daca aici locuieste familia Rus, apoi a intrebat de ce a trimis aceea scrisoare tovarasului presedinte Ceausescu...
"Ce credeti ca va veni la botez?" intreba
"Nu nu credem asta!" raspunse sora
"Atunci de ce ati trimis scrisoarea?" mai intreba odata doamna.
"Doamna, pe noi ne-a costat 2,50 lei scrisoarea, nu pe d-voastra." i-a raspuns sora
"Da, dar ma purtati pe mine pe aici.."
"Noi nu va purtam, nici nu stim cine sunteti, nici de ce ati venit!"
"Eu sunt de la Primarie, n-e trimis Ceusescu sa venim sa vedem unde locuiti!"
"Ei atunci, poftiti, luati loc!"
In momentul in care a intrat si s-a asezat a devenit foarte prietenoasa (exact cum spuse domnul in prorocie) si a inceput sa puna intrebari si sa scrie totul pe-o coala de hartie. Cate persoane locuiesc acolo, cati metri patrati are locuinta, ce mobilier detineau, daca e careva bolnav si altele... Dupa ce a plecat ea la cateva zile fratele s-au trezit cu masina primarii pe santierul unde muncea. Cei care au venit intrebau unde este omul acela cu multi copii. L-au luat si l-au dus la blocul ce urma sa fie dat in folosinta. Acolo erau adunati toti cei care urmau sa isi ia in primire apartamentele si mai erau si reprezentanti de la Primarie si de la RAGCL, cei de la repartitii de pe santier. Se desfarura o adevarata sedinta iar la urma sefii mari hotara ca ii vor da un apartament la etajul unu ca sa aiba toate faccilitatile, apa calda caldura, etc ca de nu, spuneau ei, "E vai de noi" :) Apoi il lua, il conduse in apartament si il du-se in fata multimii adunate si-l intreba daca este multumit. Mai ramasese 23 de apartamente de repartizat si asta s-a facut in 15 min, iar pentru a preda apartamentul fartelui nostru dura 20 min :) Pe ficare il intrebau daca le place si fara prea multe alte vorbe ii punea sa semneze si gata.
Dupa plecarea lor, maistrul de santier, RI l-a intrebat:
"Rusule, ce inseamna aceasta? ce le-ai dat la astia de s-au comportat asa? Celorlalti nu le-a ingaduit sa zica nimic iar cu dumneata.. a fost o minune. Nu plec de aici pana nu-mi spui ce ai facut!"
I-a povesti tot iar maistru la felicitat.
Nu trecura mult si masina primariei iar aparu pe santier. Il lua pe fartele sa-l conduca la Primarie. Fratele protesta si le spuse ac este murdar, cum sa mearga asa in hainele de lucru, dar si insista si ii spuse sa se grabeasca ca este asteptat. Ajuns in biroul primarului fu-se poftit sa ia loc iar domnul care era acolo s-a ridicat in picioare si s-a prezentat:
"Sunt Nichita, seful de Partid al judetului Cluj si am fost imuternicit de tovarasul Ceausescu sa vin aici pentru ca dansul nu a putut veni iar prin mine va transmite felicitari dumneavostrasi familiei dumneavostra. Va rog sa maergeti si sa va aduceti si sotia pentru ca veti merge cu vice primarul al cumparaturi, tovarasul Ceausescu v-a trimis suma de 3200 si va puteti cumpaar tot ce vreti."
Asa misca Dumnezeu inima chair si unui presedinte comunist, pentru copii Lui!
Intr-o dimineata frumoasa pe cand intra pe santier il intampina maistrul care ii spuse ca nu-l poate primi azi la servici deoarece va fi sanctionat daca o face si ca trebuie sa seintoarca acasa deoarece va veni masina primariei si oameni sa-l ajute sa se mute. Era ordin din partea Partidului .
"Asa cum au iesit evreii din Egipt, asa trebuie sa te muti tu azi. Iti iei covata cu aluatul in spate si pana seara trebuie sa fi in apartament." mai spuse maistru lui si-l asigurase ca si gazul si curentul vor fi legate sa nu-si faca probleme. Si asa a fost, pana seara au fost instalati in noul apartament si toate au fost rezolvate.
Mare este Dumnezeu! Asa cum spuse El, painea si apa nu le-a lipsit. Chiar sub apartamentul lui a fost deschis un magazin de paine. In perioada aceea s-au dat cartelele de paine si nu se primea decat o jumatate de farnzela de persoana. Acuma erau 16 la numar , se mai nascuse un copil. In prima dimineata cand s-a deschis magazinul, s-a dus si a cerut sa-i dea opt paini. Vanzatoarea s-a inervat si l-a intrebat daca el nu stie ca e voie doar o jumatate de farnzela de persoana sa-i dea!?
"Dar eu nu am cerut mai mult!" ii raspunse fratele. Atunci ea se uita mai atent si realiza ca el este acel ce are multi copii si si-a cerut scuze. Acea doamna ii propuse un targ. Cunostea ea un om din satul Livada care avea si el zece copii si nu-i ajungea painea si i-a propus sa vie in fiecare zi de doua ori dupa paine si ce ii va fi lui in plus sa dea acelui om cu zece copii. Asa avea paine suficienta si ajuta inca o familie numeroasa sa-si hraneasca copii. Dumnezeu isi implineste intotdeuna fagaduinetele, avea acuma si paine si apa suficienta. Desi in fiecare an avea la scoala cate 7-8 copii, Dumnezeu a purtat de grija si nu le-a lipsit nimic.
"... v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră:
până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini.
V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc." Isaia 46:3-4
"Da, asa a fost tot timpul vietii noastre, am fost purtati pe umerii Domnului si nu am simtit greul nici atunci cand eram 19 persoane in familie. Uni oameni ziceau ca atatia copii iti mananca si urechile, dar eu le raspundeam ca nu e nevoie sa-mi manace urechile pentru ca am un Dumnezeu care inmulteste mancarea si ii mai da si un gust bun, iar copii cresc mari si frumosi!" mai spunea fratele Nelu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu