În timpul expediţiilor conduse de Sir Ernest Shackleton în Antarctica, vasul său, Endurance, a fost distrus pe Marea Weddell de un gheţar plutitor. Echipajul a plutit în derivă zile în şir, până când, în final, a acostat pe Insula Elefant.
Shackleton le-a cerut oamenilor să ridice tabăra într-un loc unde rezervele de hrană puteau fi păstrate în siguranţă şi unde puteau supravieţui în timpul iernii. În scurt timp însă şi-a dat seama că nu avea să îi caute nimeni ca să-i salveze. Nimeni nu ştia unde se aflau. Erau izolaţi de lume de oceanul îngheţat. Exista o singură şansă de salvare: cineva trebuia să traverseze oceanul duşmănos şi să aducă ajutoare.
Shackleton a pregătit o barcă de salvare de 6 m. A ales dintre voluntari o echipă de 5 oameni care să-l însoţească. Trebuia să parcurgă 800 de mile pe o mare furtunoasă pentru a ajunge la un port norvegian de pe insula Georgia de Sud.
Misiunea de a traversa marea cu o simplă barcă în perioada cea mai dificilă a anului părea imposibilă. Dar Shackleton a pornit la drum cu oamenii lui. Zile în şir au călătorit înghesuiţi sub o prelată din pânză, luptându-se cu valurile şi rugându-se ca vântul să nu le rupă mica velă. Gerul cumplit le pătrundea în oase, sacii de dormit erau îngheţaţi bocnă, apa rece li se prelingea pe spinare, fiind chinuiţi de foame şi de sete.
După şaptesprezece zile de la începutul călătoriei, când toţi erau aproape morţi de frig şi de sete, au zărit ţărmul insulei Georgia de Sud! Shackleton a reuşit! În scurt timp, un vas avea să fie trimis ca să salveze restul echipei naufragiate.
Dumnezeu a privit la noi din cer şi a văzut că eram izolaţi pe insula noastră, că eram înconjuraţi de marea nesfârşită a păcatului. Atunci a coborât El Însuşi în această mare duşmănoasă.
Isus a plecat într-o misiune de salvare. Noi eram pierduţi fără nicio speranţă de scăpare. Fiind naufragiaţi pe această insulă părăsită numită Pământ, noi nu ne puteam salva singuri.
Isus a lăsat în urmă siguranţa casei Sale. A lăsat în urmă închinarea şi adorarea îngerilor şi gloria eternităţii. Mai mult chiar, El a lăsat în urmă relaţia Sa strânsă cu Tatăl, care există din veşnicie. Ai stat vreodată despărţit mai multe zile, luni sau ani de cineva drag? Atunci ştii cât de dureroasă este despărţirea şi ştii golul pe care ţi-l aduce în suflet!
Isus a riscat totul pentru a veni pe pământ. El a îndurat ispitele lui Satana la intensitatea lor maximă, a cunoscut ura şi mânia lui enormă. Isus a făcut acest sacrificiu uimitor cu un scop. El te-a iubit prea mult ca să rămână în cer, iar tu să fii pierdut. El te-a iubit prea mult ca să rămână cu Tatăl, iar tu să fii încătuşat de păcat. El a coborât în oceanul îngheţat al acestei lumi păcătoase ca să ne salveze. Ce Mântuitor avem! Ce Răscumpărător! Ce Eliberator! El merită slujirea şi iubirea noastră pentru totdeauna!
vinovat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu