„Un tată voia să-şi trimită fiul la colegiu, dar ştiind despre influenţa la care acesta va fi expus, era profund îngrijorat şi neliniştit din cauza bunăstării eterne şi spirituale a fiului său favorit. Temându-se ca nu cumva învăţăturile credinţei creştine, pe care el s-a străduit să i le întipărească în minte, să fie brutal asaltate, dar încrezându-se în eficacitatea acelui Cuvânt care este viu şi lucrător, el a achiziţionat, fără ştirea fiului său, o elegantă copie a Bibliei şi a aşezat-o pe fundul cufărului său.
Tânărul a intrat la colegiu. Curând, restricţiile educaţiei sale pioase au dispărut, iar el înainta din speculaţie în îndoială şi din îndoială în negarea realităţii religiei. După ce a devenit, conform propriilor sale estimări, mai înţelept decât tatăl său, el a descoperit într-o zi, în vreme ce cotrobăia prin cufăr, cu o mare surpriză şi indignare, comoara sacră. El a scos-o, şi gândindu-se ce să facă cu ea, a hotărât că aceasta poate fi folosită ca hârtie de şters briciul atunci când se bărbierea. De fiecare dată când se bărbierea, rupea câte o foaie sau două din Cartea Sfântă, până când jumătate din carte a fost distrusă.
Dar pe când comitea acest sacrilegiu asupra Cărţii Sfinte, ochii lui întâlneau când şi când un pasaj care mergea ca o săgeată în inima lui. După un timp, el a auzit o predică ce i-a dezvăluit propriul său caracter şi expunerea sa la mânia lui Dumnezeu. Aceasta i-a ţintuit în minte imaginea ultimei file rupte din binecuvântata, deşi insultata carte. De ar fi avut toate lumile la dispoziţie, ar fi renunţat bucuros la toate de l-ar fi ajutat să des-facă ceea ce a făcut. După o vreme el a găsit iertarea la Cruce. Foile rupte ale cărţii au adus vindecare sufletului său – pentru că l-au condus să se încreadă în mila lui Dumnezeu, care este suficientă pentru cel mai mare păcătos.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu