V: Sunt intoarsa la Domnul din al saselea an de casnicie. Sotul meu nu este nici acum la credinta. Nu a fost niciodata impotriva sa slugesc Domnului dar cand venea vorba de copii era selectiv, desi niciodata nu a aratat pe fata asta.
R: De ce spuneti ca era selectiv?
V: Pentru ca unele lucruri ii conveneau, ma refer aici la beneficii, atat materiale cat si educationale dar niciodata nu si-ar fi dorit. copii lui sa se pocaiasca.
R: Am inteles ca sotul d-voastra bea si a neglijat mult familia.
V: De baut bea, dar nu pot spune ca a neglijat familia, era mai idiferent si egoist. Au fost ani in care luna septembrie venea ca un tayfun peste mine pentru ca nu aveam posibilitatea sa imi pregatesc copii de scoala. El nu stia ca in ficare sezon si an copii schimba incaltamintea si imbracamintea, nu stia ca au nevoie de un pachetel la scoala si alte lucruri despre nevoile copiilor ii erau straine... Eu munceam si treburile gospodaresti cadeau doar pe mine, era foarte greu sa imi mai fac timp si pentru ei iar el isi petrecea orele libere cu prieteni in restaurant sau cu parinti lui. Singurele iesiri cu familia erau la tara sau la rudeni in vizita, iar si atunci bea si ne strica buna dispozitie.
R: Cum au reactionat copii la toate astea? Pentru ca eu cred ca ei au suferit, mai ales, dupa ce au mai crescut si au inteles unele lucruri..
V: Eu niciodata nu am hulit pe tata lor si cand ei au indraznit sa spuna ceva negativ, le-am iesit inainte si le-am spus asa: "Este tatal vostru, nu e voie sa spuneti asa ceva de el!" si gaseam intotdeuna o justificare pentru orice plangere aveau.
R: V-ati iubit asa mult sotul incat ati fi putut sa va sacrificati copii? Adica puteati sa divortati, dar nu ati facut-o desi ati vazut ca si ei sufera.
V: Mi-am iubit sotul foarte mult, dar trebuie sa recunosc caci cu timpul a devenit obisnuinta, nu stiu cat a fost dragoste, dar a fost acolo si dragoste, doar e tata copiilor mei, nu? :) Cat despre divort eu am avut un exemplu foarte bun, pe parinti mei, oricat de multe necazuri si suparari au fost, ei au ramas impreuna. Eu fiind copilul aceli familii am suferit si eu, dar daca ei ar fi divortat durerea si suparare nu s-ar fi comparat cu cea pe care o simteam cand ei se certau.
A fost o perioada cand nu mai puteam sa suport, in fiecare zi venea beat si facea scandal. Imi luam copii si ieseam la plimbare pana adormea apoi reveneam acasa. Intr-o zi ne-am certat asa de rau si el a iesit trantind usa spunand ca divorteaza. Fetita era mica pe atunci si ca de obicei se retragea in camera ei si astepta acolo pana se potolea tot. Acum cand m-am dus la ea sa o linistesc plangea cu sughituri si cand am vazut acea imagine zdrobitoare mi-am spus: "Gata, asa nu se mai poate, imi distrug copii si ma distrug pe mine. Maine eu ma duc si bag divortul" Am luat-o in brate iar ea m-a intrebat: "Chiar divorteaza tati de noi?" Am crezut ca cerul a cazut pe mine. Atunci mi-am amintit durerea ce o simteam eu la gandul ca parintii mei ar putea sa divorteze. Am strans-o la piept si i-am spus ca pentru divort trebuie sa fie deacord amandoi sotii, iar eu nu am sa divortez niciodata. "Tati nu poate divorta daca eu nu vreau!" si-a sters cu dosul mainii lacrimile si m-a strans tare in brate. Am plans amandoua pana am adormit.
R: Au trecut ani si copii au crescut, nu v-au reprosat niciodata ca nu ati divortat de el?
V: Nu! Eu am incercat sa pun in inima lor dragoste pentru tata lor, sa-l iubeasca pentru ceea ce este nu pentru ce face. Ei isi iubesc tatal foarte mult, dealtfel si tatal lor ii iubeste. Acuma cand ma uit in urma nu-mi vine sa cred ca am trecut prin asa ceva, dar stiu ca nu am fost singura, Dumnezeu a fost mereu cu mine, fara El nu as fi putut ajunge aici. Multi m-au condamnat spunand ca nu ma gandesc la copii si ca sunt iresponsabila, dar eu simnt o multumire imensa ca am procedat asa, am implinit porunca din Matei 19:6:
"Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” si mi-am facut copii fericiti pastrandu-l pe tata lor. Si ei imi multumesc pentru asta.
Daca Dumnezeu da o porunca, El stie ca noi o putem implini, nu o da aiurea. versetul din Matei m-a insotit in toti acesti ani. Multumesc Doamne Tata ceresc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu