Domnul e pastorul meu

In ultima vreme simt ca viata mea este ca si cum ai merge pe carbuni aprinsi. Stiu ca ceva trebuie sa se intample pentru ca asa nu mai merge, simt ca vinee... vinee si ma ia cu fiori de groaza.

Mai stiu ca tot ce va fi este in urma ascultarii rugaciunii a Aceluia care ma iubeste nespus de mult. Isi vrea mieluseaua in staul, acasa. Si-a gasit oitza si acuma o struneste spre staul. Cand se uita cu jind in urma ii aminteste dragostos de iarba verde de acasa, o mangaie cu tot felul de binecuvantari si o tesala scotandu-i spinii ce s-au prins in timpul pribegiei ei. Cand spinul e prins mai adanc se lasa cu lacrimi... plang amandoi imbratisati.

Din loc in loc o ia pe barate, drumul e prea greu pentru ea. Dormind la pieptul Lui, ea nici nu-si da seama ce bucata lunga de drum a parcurs si de cate nenorociri a fost scutita...
Trec mereu si prin Valea plangerii, dar toiagul si nuiaua Lui o mangaie si-i intinde mese bogate in fata potrivnicilor... 

Potrivnicul meu, diavolul, imi da tarcoale ca un leu care racneste si e gata gata sa ma inghita dar ii zambesc si ii strig: "In ciuda atacurilor tale inca stau in picioare, nu ma poti infrange!"

Tata vin Acasa, deschide portile!

by Valy