Am crescut într-o familie în care tatãl meu nu l-a cunoscut pe Dumnezeu. Poti predica la mii de oameni, dar cel mai greu este sã duci Evanghelia în casa ta. Nu primea Cuvântul de la nimeni.
Într-o iarnã, pe la 10 dimineata, mi-a bãtut cineva la usã si mi-a spus:
„Domnule pastor, vã cheamã bunicul meu sã mergeti la el.”
Despre acesta stiam cã stã în pat de 7 ani, paralizat, si bea doar lapte, cu paiul. Era ca o legumã. Fusese clopotar în biserica ortodoxã. Când am ajuns la el mi-a spus:
„Domnule pastor, noaptea trecutã a venit la mine Isus si mi-a spus: „Miroane, tu trebuiesã te botezi. Trimite dupã pastor”.
I-am spus cã nu-l pot boteza prin cufundare, dar îl pot stropi cu apã în Numele Tatãlui, al Fiului si al Duhului Sfânt. Imediat dupã ce a fost botezat, s-a ridicat în sezut, pentru prima datã dupã 7 ani, si primul lucru care l-a fãcut a fost sã cearã de mâncare. S-a ridicat si a mâncat. A mai trãit pânã acum 3 ani. Dupã ce a fost botezat si vindecat, a venit la bisericã, pe picioarele lui, la fiecare serviciu divin. Între timp, mã mutasem la oras. Într-o zi, mama mi-a dat un telefon sã îmi spunã sã vin degrabã acasã, cãci s-a întâmplat o minune cu tatãl meu. M-am dus imediat acasã si mama mi-a spus cum fratele Miron, cel ce fusese paralizat, a stat 3 ore de vorbã cu tata, dupã care tata a început sã plângã si sã se roage. Miron a fost singurul om pe care tata îl respecta în satul acela si de la el a primit Cuvântul lui Dumnezeu. Dupã douã luni, tata s-a botezat si de atunci
merge la bisericã mereu. Mã gândesc cu groazã ce s-ar fi întâmplat în dimineaþa aceea de iarnã dacã nu mã ridicam din pat, pentru cã Dumnezeu avea de fãcut o minune acolo, dar mai avea de fãcut o minune si în
casa mea.Tot ce ai fãcut pentru Dumnezeu, într-o zi se va întoarce pentru tine. Fiecare vorbã spusã, fiecare
lucru fãcut îl primim înapoi în Numele lui Isus Hristos.
Amin
VPustan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu