Hristos

De n-ai fi fost promis din vesnicie,
De nu Te-ai fi propus Tu Însuti pentru lemn,
Azi as fi fost parfum de iasomie
Al efemeritatii noastre semn.
................................................
De n-ai fi fost chemarea pentru viata,
De n-ai fi fost un strigat si-un raspuns,
N-am fi putut ramâne fata-n fata
Cu Tine-n Dumnezeu sa fiu ascuns.

De n-ai fi fost iubire fara margini,
Eu dragostea nicicând n-as fi simtit,
Doar întristarea vesnica-n paragini
Si deznadejdea m-ar fi biruit.

Dar ai fost Tu, Viata si Lumina,
Si mii de vieti din Tine s-au aprins.
Rotirea Universului ne mai anina,
De palma Ta nadejdea mi s-a prins.

În Tine e miscarea si viata si fiinta,
Din Tine-avem putere si avânt.
În Tine zamisleste azi credinta,
Sorbind întelepciunea prin Cuvânt.

De n-ai fi fost Tu jertfa, ispasire
Calatorie-n viata si-n mormânt
Cum as spera la Tine-n izbavire
Si-n plinatatea Duhului Tau Sfânt?

Dar rastignirea Ta nu-mi e straina
De înviere înca mai vorbim.
De crucea Ta nadejdea ni se-anina
Când rând pe rând spre vesnicii pornim.

Ni se deschide timpul vesniciei
Descatusati de formele de lut
Suntem detinatorii marturiei
Si credinciosi în Adevarul Absolut.

Când se desface casa pamânteasca
Si duh eliberat va izbucni
Strafulgerând spre patria cereasca
Pe nori de slava Te vom întâlni.

Cuprinsi de bucuria revederii

Si cu nadejdea noastra împlinita,
Abia dupa momentul învierii
Vedea-ne-vom credinta rasplatita.

Cuprinsi de feeria înaltimii
Uita-vom rastignirile de jos
Chema-ne-vom atunci fiii luminii,
Mostenitori adevarati ai lui Hristos.

Trecând de la viata la viata,
Vom întelege-atuncea cum a fost.
Ca Dumnezeu în dragostea de Tata
Ne va iubi pe noi ca pe Hristos.
 

PAVEL POPOVICI