Cunosc ca nimeni altu' mirosul de praf ce se ridica adeseori in urma celor de varsta mea care inaintau grabiti pe langa mine. Am gustat amaraciunea neajunsurilor dar n-am dorit niciodata sa mor sau sa ravnesc la un trai mai bun.. si stiti de ce? Pentru ca de fiecare data Dumnezeu era acolo, se cobora langa mine atunci cand eram lovita si-mi stergea lacrima lasand pacea Lui cea dulce peste mine. Atunci cand eram acuzata pe nedrept si nu avea cine sa ma apere, chair in ultima clipa cand toti credeau ca sunt terminata, atunci venea El si vorbea in locul meu aducand adevarul la lumina si din acuzat deveneam eroul intamplarii. Cand eram apasata si parca totul se darama in jurul meu, atunci El venea si toata intristarea mi-o transforma in bucurie. A mers pas la pas cu mine desi mi-am dat seama foarte tarziu, atunci cand simtiam ca ceva imi lipseste. Era mereu de-a dreapta mea si acuma imi dau seama ca uneori ma stangenea prezenat Lui atunci cand eram ispitita sa fac rau... raul care cu timpul a biruit fiinta mea si m-am adancit in pacat tot mai mult. Nu m-a scuturat, nu m-a lovit, nu mi-a fortat mana sa nu iau ce nu era al meu, dar sta acolo si plangea, ma pazea de la distanta pentru ca El nu poate locui unde este pacat. Lacrimile Lui adeseori se impleteau cu ale mele in clipele de deznadejde, dar dupa o scurta eliberare ma aruncam din nou in iuresul pacatos al lumii fara sa-mi pese ca El m-a mangaiat, m-a ascultat si m-a elibeart. A trecut multa vreme pana ce viata iar m-a palmuit. Am strigat, am plans, dar nu mai era nimeni la dreapta mea, nu ma mai apara nimeni. Atunci m-am trezit....Cand m-am intors era acolo :( avea mainile intinse spre mine a chemare, lacrimile-i siroiau pe obraz de bucuria revederii ... a fost asa de palcut sa-L stiu iar aproape...
Am petrecut o vreme impreuna. A fost minunat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu