Femeia cinstită

Femeia cinstită e mărgăritarul,
Comoara ascunsă, de neprețuit;
Prețul plătit pentru ea este harul
Domnul îl dă celui ce e smerit...
 

Cine-o găsește a-ntâlnit fericirea,
Viața-i va fi o cântare cu har.
Numai așa va cunoaște iubirea,
Inima lui i-o va da ca pe-un dar.
 

Ea pentru el cu mult drag ostenește
Și-i face bine în oricare zi;
Când se ivește, chiar soarele pălește,
Podoaba plăcută chiar cinstea-i va fi!
 

Buzele ei vor rosti-nțelepciunea,
Mâinile ei vor lucra cu folos,
Glasu-i mereu va-mpleti rugăciunea
Cu lauda, spre ceruri, în zbor maiestuos...
 

Ca o lumină va fi-n întuneric
Mâna de-ntinde spre cei necăjiți;
Candela ei luminează feeric
Drumul acelor ce sunt obosiți.
 

Fii o cinstesc și-o numesc fericită,
Ea-i ca un înger veghindu-i mereu...
Iar pentru soț e o viță rodită,
Zidindu-și casa pentru Dumnezeu!
 

Femeia cinstită va fi lăudată,
Răsplata-i va fi rodul mâinilor ei,
Pe cap va așterne, prin viața-i curată,
Cunună de cinste bărbatului ei!
 

LIDIA DUCIUC